Eclesiastul 9

9 ¹Mi-am pus inima să cercetez toate acestea: cei neprihăniți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu. Fie dragoste, fie ură, nimeni nu știe—totul le stă înainte. ²Toți au parte de același lucru: aceeași soartă pentru cel neprihănit și pentru cel rău, pentru cel bun, pentru cel curat și pentru cel necurat, pentru cel ce aduce jertfe și pentru cel ce nu aduce. Cum este cel bun, așa este și păcătosul; cel ce jură este ca cel ce se teme să jure. ³Acesta este răul în tot ce se face sub soare: aceeași soartă pentru toți. Inima oamenilor este plină de răutate, și nebunia le umple inima cât trăiesc—apoi se duc la cei morți. ⁴Oricine trăiește mai are nădejde: mai bine un câine viu decât un leu mort. ⁵Căci cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic; nu mai au nicio răsplată, fiindcă amintirea lor este uitată. ⁶Și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor au pierit demult; niciodată nu vor mai avea parte de nimic din ce se face sub soare.

⁷Du-te, mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă veselă, căci Dumnezeu a încuviințat demult faptele tale. ⁸Hainele să-ți fie albe în orice vreme, și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap. ^a a v8 Hainele albe și ungerea capului cu untdelemn erau semne străvechi de bucurie și de sărbătoare. ⁹Bucură-te de viață alături de soția pe care o iubești, în toate zilele trecătoare ale vieții pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare—în toate zilele tale trecătoare—căci aceasta este partea ta în viață și în truda cu care te ostenești sub soare. ¹⁰Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în mormânt, unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoaștere, nici înțelepciune.

¹¹Am văzut iarăși sub soare că nu cei iuți câștigă alergarea, nici cei puternici lupta, nici cei înțelepți pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei iscusiți bunăvoința—căci vremea și întâmplarea se abat peste toți. ¹²Omul nu-și cunoaște vremea: ca peștii prinși în mreaja cea rea, ca păsările prinse în laț, așa sunt prinși și oamenii în vremea cea rea, care se abate asupra lor pe neașteptate.

Înțeleptul uitat

¹³Am mai văzut sub soare și această pildă de înțelepciune, și mi s-a părut mare: ¹⁴Era o cetate mică, cu puțini locuitori: împotriva ei a venit un împărat mare, a înconjurat-o și a ridicat împotriva ei mari întărituri de asediu. ¹⁵În ea s-a găsit un om sărac și înțelept, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui, dar nimeni nu și-a mai adus aminte de omul acela sărac. ¹⁶Atunci am zis: „Înțelepciunea este mai bună decât puterea”, dar înțelepciunea celui sărac este disprețuită, și cuvintele lui nu sunt ascultate. ¹⁷Cuvintele liniștite ale înțelepților se aud mai bine decât strigătul unui stăpânitor în mijlocul nebunilor. ¹⁸Înțelepciunea este mai bună decât armele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.