Psalmii 90

90 ¹Stăpâne Tată, tu ai fost locașul nostru din neam în neam. ²Înainte să se fi născut munții sau să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie tu ești Tatăl nostru.

³Tu îi întorci pe oameni în țărână, zicând: „Întoarceți-vă, fii ai oamenilor.”

⁴Căci o mie de ani înaintea ta sunt ca o zi care a trecut deja, ca o strajă în noapte. ⁵Tu îi mături ca un potop; sunt ca un vis, ca iarba care răsare dimineața, ⁶dimineața înflorește și crește, iar seara se veștejește și se usucă.

⁷Căci suntem mistuiți de mânia ta; de urgia ta suntem îngroziți. ⁸Tu ai așezat înaintea ta nelegiuirile noastre, păcatele noastre ascunse în lumina feței tale. ⁹Căci toate zilele noastre trec sub urgia ta; ne sfârșim anii ca un suspin. ¹⁰Trăim șaptezeci de ani, sau optzeci, dacă puterea ne ține; totuși ei nu aduc decât trudă și necaz — trec iute, iar noi zburăm. ¹¹Cine cunoaște puterea mâniei tale? Urgia ta este tot atât de mare pe cât de mare este teama ce ți se cuvine. ¹²Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să dobândim o inimă înțeleaptă.

¹³Întoarce-te, Tată! Până când? Ai milă de slujitorii tăi. ¹⁴Satură-ne dimineața cu dragostea ta statornică, ca să cântăm de bucurie și să ne veselim în toate zilele noastre. ¹⁵Înveselește-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai smerit, pentru tot atâția ani câți am îndurat necazul. ¹⁶Să vadă slujitorii tăi lucrarea ta, iar copiii lor să vadă strălucirea ta.

¹⁷Fie bunăvoința Stăpânului Tată peste noi; întărește pentru noi lucrarea mâinilor noastre — da, întărește lucrarea mâinilor noastre.