Psalmii 18

18 ¹Te iubesc, Tatăl meu, tăria mea. ²Tatăl meu este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu; Tatăl meu, stânca mea, în care îmi găsesc adăpost, scutul meu și puterea mântuirii mele, întăritura mea. ³Îl chem pe Tatăl meu, care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

⁴Legăturile morții mă înconjuraseră; șuvoaiele nimicirii mă copleșiseră. ⁵Legăturile mormântului mă încolăciseră; lațurile morții mă întâmpinaseră. ⁶În strâmtorarea mea l-am chemat pe Tatăl meu; către Tatăl meu am strigat după ajutor. Din templul său mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la urechile lui.

⁷Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul; temeliile munților au tremurat și s-au zguduit, pentru că se mâniase. ⁸S-a ridicat fum din nările lui, și un foc mistuitor din gura lui; cărbuni aprinși au țâșnit din el. ⁹A plecat cerurile și a coborât; un întuneric gros era sub picioarele lui. ¹⁰A călărit pe un heruvim și a zburat; a plutit pe aripile vântului. ¹¹Întunericul l-a făcut învelișul său, cortul său de jur împrejur — ape întunecate și nori groși ai văzduhului. ¹²Din strălucirea dinaintea lui au răzbit norii săi, cu grindină și cărbuni de foc. ¹³Tatăl meu a tunat și el în ceruri, și Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul, cu grindină și cărbuni de foc. ¹⁴A aruncat săgețile și i-a risipit; a trimis fulgere și i-a pus pe fugă. ¹⁵Atunci s-au văzut albiile mării, și s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Tată, la suflarea nărilor tale.

¹⁶Și-a întins mâna din înălțime și m-a apucat; m-a scos din apele cele mari. ¹⁷M-a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau, căci erau mai tari decât mine. ¹⁸M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar Tatăl meu a fost sprijinul meu. ¹⁹M-a scos la loc larg; m-a izbăvit, pentru că și-a găsit plăcerea în mine.

²⁰Tatăl meu s-a purtat cu mine după neprihănirea mea; după curăția mâinilor mele mi-a răsplătit. ²¹Căci am păzit căile Tatălui meu, și nu m-am depărtat în chip nelegiuit de Tatăl meu. ²²Căci toate rânduielile lui erau înaintea mea, și nu am dat la o parte legile lui. ²³Am fost fără prihană înaintea lui, și m-am păzit de nelegiuire. ²⁴De aceea Tatăl meu mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor lui.

²⁵Cu cel credincios te arăți credincios; cu cel fără prihană te arăți fără prihană; ²⁶cu cel curat te arăți curat, dar cu cel stricat te arăți ager. ²⁷Căci tu mântuiești un popor smerit, dar ochii trufași îi smerești. ²⁸Căci tu îmi aprinzi candela; Tatăl meu îmi luminează întunericul. ²⁹Căci cu tine pot să mă reped asupra unei cete înarmate, și cu Tatăl meu pot să sar peste un zid.

³⁰Cât despre Tatăl meu — calea lui este desăvârșită; cuvântul Tatălui meu se dovedește adevărat; el este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc la el. ³¹Căci cine este Tatăl nostru afară de Tatăl meu? Și cine este o stâncă afară de Tatăl nostru? ³²Tatăl meu este Cel ce mă încinge cu putere și îmi face calea desăvârșită. ³³El îmi face picioarele ca ale cerbului și mă așază în siguranță pe înălțimi. ³⁴Îmi deprinde mâinile pentru luptă, ca brațele mele să încordeze un arc de aramă. ³⁵Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale; dreapta ta mă sprijină, și blândețea ta m-a făcut mare. ³⁶Tu lărgești locul pașilor mei sub mine, și picioarele mele nu alunecă.

³⁷Am urmărit pe vrăjmașii mei și i-am ajuns din urmă; nu m-am întors până nu i-am nimicit. ³⁸I-am zdrobit, ca să nu se mai poată ridica; au căzut sub picioarele mele. ³⁹Tu m-ai încins cu putere pentru luptă; ai doborât sub picioarele mele pe cei ce se ridicau împotriva mea. ⁴⁰Tu ai făcut pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și pe cei ce mă urau i-am nimicit. ⁴¹Ei strigau după ajutor, dar nu era nimeni să-i mântuiască; strigau către Tatăl meu, dar el nu le răspundea. ⁴²I-am pisat mărunt ca pulberea în bătaia vântului; i-am turnat afară ca noroiul de pe ulițe. ⁴³Tu m-ai scăpat de învrăjbirea poporului; m-ai pus căpetenie peste neamuri; un popor pe care nu-l cunoșteam acum îmi slujește. ⁴⁴De îndată ce aud de mine, mă ascultă; străinii vin lingușindu-se la mine. ⁴⁵Străinii își pierd curajul și ies tremurând din cetățuile lor.

⁴⁶Tatăl meu este viu! Binecuvântată să fie stânca mea, și înălțat să fie Tatăl care mă mântuiește, ⁴⁷Tatăl care îmi face dreptate și îmi supune popoarele, ⁴⁸care m-a scăpat de vrăjmașii mei. Da, tu m-ai înălțat deasupra celor ce se ridicau împotriva mea; m-ai izbăvit de omul asupritor. ⁴⁹De aceea te voi lăuda printre neamuri, Tată, și voi cânta laude numelui tău.

⁵⁰El dă mari biruințe împăratului său, și arată dragoste de legământ unsului său, lui David și seminței lui în veac.