Creația vorbește
Pentru dirijorul corului. Un psalm al lui David.
Doi martori, puși laolaltă. Soarele și cerul vorbesc fără cuvinte până la marginile pământului; apoi învățătura Tatălui nostru vorbește limpede, mai dulce decât mierea din faguri. După ce i-a auzit pe amândoi, psalmistul cere să fie curățat de greșelile pe care nu le vede.
19 1Cerurile spun slava Tatălui nostru, iar întinderea lor vestește lucrarea mâinilor lui. 2Zi după zi își revarsă cuvintele, noapte după noapte descoperă cunoașterea. 3Nu este vorbire, nu sunt cuvinte — glasul lor nu se aude niciodată. 4Totuși glasul lor răsună pe tot pământul și cuvintele lor, până la marginile lumii. În ceruri a întins un cort pentru soare, 5care este ca un mire ce iese din cămara lui, ca un viteaz ce se bucură să-și alerge drumul. 6Răsare de la un capăt al cerurilor și ocolul lui ajunge la celălalt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7Legea Tatălui nostru este desăvârșită, înviorează sufletul; mărturia Tatălui nostru este demnă de încredere, îl face înțelept pe cel neștiutor. 8Rânduielile Tatălui nostru sunt drepte, înveselesc inima; porunca Tatălui nostru este strălucitoare, luminează ochii. 9Teama de Tatăl nostru este curată, rămâne pe vecie; judecățile Tatălui nostru sunt adevărate, toate sunt drepte. 10Sunt mai de dorit decât aurul, decât chiar aurul cel mai curat; mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. 11Ele îl previn pe robul tău; păzirea lor aduce mare răsplată.
12Cine își poate cunoaște greșelile? Curăță-mă de păcatele ascunse! 13Ferește-l pe robul tău și de păcatele cu voia; să nu stăpânească ele peste mine. Atunci voi fi fără pată, nevinovat de marea răzvrătire.
14Fie ca vorbele gurii mele și gândurile inimii mele să fie plăcute înaintea ta, Tatăl meu, stânca mea și răscumpărătorul meu.