O rugăciune a celui nevinovat
O rugăciune a lui David.
David cere să fie ascultat ca un om nevinovat, cu inima cercetată noaptea și cu pașii neclătinați. Vânat de un leu care stă la pândă, el cere să fie păzit ca lumina ochiului și privește dincolo de dușmanii săi, spre clipa când va vedea fața Tatălui său.
17 1Ascultă o pricină dreaptă, Tatăl meu; ia aminte la strigătul meu; ascultă rugăciunea mea de pe buze fără înșelăciune. 2Să vină îndreptățirea mea de la fața ta; ochii tăi să vadă ce este drept.
3Mi-ai cercetat inima, m-ai cercetat în timpul nopții, m-ai pus la încercare și n-ai găsit nimic; am hotărât ca gura mea să nu păcătuiască. 4Cât despre faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am ferit de cărările celor violenți. 5Pașii mei s-au ținut tare de cărările tale; picioarele mele nu au alunecat.
6Te chem, căci îmi vei răspunde, Tatăl meu; pleacă-ți urechea spre mine; ascultă cuvintele mele. 7Arată minunea dragostei tale de legământ, tu care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce se adăpostesc la tine de vrăjmașii lor. 8Păzește-mă ca lumina ochiului tău; ascunde-mă la umbra aripilor tale, 9de cei răi care mă lovesc, de vrăjmașii mei de moarte care mă înconjoară.
10Și-au închis inimile împietrite; gura lor vorbește cu trufie. 11Ne-au dat de urmă și acum ne înconjoară; își ațintesc ochii ca să ne arunce la pământ. 12El este ca un leu flămând să-și sfâșie prada, ca un pui de leu pitit la pândă.
13Ridică-te, Tatăl meu! Înfruntă-l pe el, doboară-l! Scapă-mi viața de cel rău cu sabia ta, 14cu mâna ta, Tatăl meu, de astfel de oameni—de oamenii lumii acesteia a căror răsplată este în viața aceasta. Le umpli pântecele cu ceea ce ai pus deoparte; copiii lor au din belșug și lasă prisosul lor celor mici ai lor.
15Cât despre mine, îți voi vedea fața în neprihănire; când mă voi trezi, mă voi sătura privind chipul tău.