Legământul Tatălui cu David
David vrea să-I zidească Tatălui nostru o casă de cedru. Răspunsul întoarce lucrurile: Tatăl nostru îi va zidi lui David o casă, un urmaș al cărui tron va dăinui în veci — Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. David se așază și, plin de uimire, Îi înalță totul înapoi în rugăciune.
7 1Când regele s-a așezat în casa lui și Tatăl nostru i-a dat odihnă din partea tuturor vrăjmașilor dimprejurul lui, 2regele i-a zis profetului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, dar chivotul Tatălui nostru stă într-un cort.”
3Natan i-a zis regelui: „Du-te, fă tot ce ai pe inimă, căci Tatăl nostru este cu tine.”
4Dar în noaptea aceea, cuvântul Tatălui nostru a venit la Natan:
5„Du-te și spune-i robului meu David: Așa vorbește Tatăl tău: «Oare tu îmi vei zidi o casă în care să locuiesc? 6N-am locuit într-o casă de când l-am scos pe Israel din Egipt până acum, ci am umblat din loc în loc, având un cort drept locuință.» 7Pretutindeni pe unde am umblat împreună cu tot Israelul, am rostit eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre căpeteniile cărora le-am poruncit să-mi păstorească poporul, zicând: «De ce nu mi-ați zidit o casă de cedru?» 8Acum spune-i robului meu David: Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: «Eu te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii conducător peste poporul meu Israel. 9Am fost cu tine oriunde ai mers și i-am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta. Voi face numele tău mare, ca numele celor mai mari de pe pământ. 10Voi rândui un loc pentru poporul meu Israel și-l voi sădi acolo, ca să locuiască netulburat în locul lui. Oamenii cei silnici nu-l vor mai asupri ca mai înainte, 11din ziua când am pus judecători peste poporul meu Israel. Îți voi da odihnă din partea tuturor vrăjmașilor tăi. Tatăl tău îți vestește de asemenea că el însuși îți va face o casă. 12Când ți se vor împlini zilele și vei adormi lângă părinții tăi, voi ridica după tine pe urmașul tău, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția. 13El va zidi o casă numelui meu, și eu voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui. 14Eu îi voi fi Tată, și el îmi va fi fiu. Când va păcătui, îl voi pedepsi cu un toiag omenesc și cu lovituri date de mâini omenești, 15dar dragostea mea statornică nu se va depărta de la el, cum am luat-o de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16Casa ta și împărăția ta vor dăinui pe vecie înaintea mea; tronul tău va fi întărit pe vecie.»”
17Natan i-a spus lui David toate aceste cuvinte și toată această vedenie.
David aduce mulțumiri înaintea Tatălui său
18Atunci regele David a intrat, s-a așezat înaintea Tatălui nostru și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne Tată, și ce este casa mea, de m-ai adus până aici? 19Și, ca și cum ar fi prea puțin lucru în ochii tăi, Stăpâne Tată, ai vorbit și despre casa robului tău pentru vremuri îndepărtate. Oare acesta este felul tău de a te purta cu toți oamenii, Stăpâne Tată? 20Ce ar mai putea să-ți spună David? Căci tu îl cunoști pe robul tău, Stăpâne Tată. 21Din pricina cuvântului tău și după inima ta, ai făcut toată această măreție și ai făcut-o cunoscută robului tău. 22De aceea ești mare, Stăpâne Tată! Nu este nimeni ca tine și nu este alt Dumnezeu afară de tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23Și cine este ca poporul tău, Israel, singurul neam de pe pământ pe care Tatăl nostru s-a dus să-l răscumpere ca popor al său, ca să-și facă un nume și să facă pentru tine lucruri mari și înfricoșătoare—izgonind neamuri și pe dumnezeii lor dinaintea poporului tău, pe care l-ai răscumpărat pentru tine din Egipt? 24Ți-ai statornicit poporul tău Israel ca să-ți fie popor pe vecie, și tu, Tatăl nostru, ai ajuns Tatăl lor.
25Și acum, Tatăl nostru, ține pe vecie cuvântul pe care l-ai rostit despre robul tău și despre casa lui și fă cum ai promis. 26Numele tău va fi mare pe vecie, și se va zice: «Tatăl oștirilor cerești este Dumnezeu peste Israel.» Iar casa robului tău David va dăinui înaintea ta. 27Căci tu, Tatăl oștirilor cerești, Dumnezeul lui Israel, i-ai descoperit robului tău lucrul acesta: «Îți voi zidi o casă.» De aceea a prins robul tău curaj să-ți facă această rugăciune.
28Și acum, Stăpâne Tată, tu ești Dumnezeu, și cuvintele tale sunt adevăr, și i-ai făgăduit robului tău acest bine. 29Așadar, binevoiește acum să binecuvântezi casa robului tău, ca să rămână pe vecie înaintea ta. Căci tu, Stăpâne Tată, ai vorbit, și prin binecuvântarea ta casa robului tău va fi binecuvântată pe vecie.”