Tatăl nostru este bun
Un psalm al lui Asaf.
Asaf aproape că și-a pierdut echilibrul invidiindu-i pe bogații sănătoși și trufași. Nimic nu s-a lămurit până n-a intrat în sanctuar și a văzut unde ajung ei. Recunoaște că fusese ca un dobitoc și descoperă că deja avea ce-și dorea: mâna Tatălui său strângând-o pe a lui.
73 1Da, Tatăl nostru este bun cu Israel, cu cei cu inima curată.
2Dar, cât despre mine, aproape mi se clătinaseră picioarele; aproape că mi-au alunecat pașii. 3Căci i-am invidiat pe cei trufași când am văzut propășirea celor răi. 4Căci nu simt nicio durere în moarte; trupurile lor sunt sănătoase și grase. 5Nu au parte de necazuri ca ceilalți și nu sunt loviți ca restul oamenilor. 6De aceea mândria le este salbă; silnicia îi acoperă ca o haină. 7Li se bulbucă ochii de grăsime; gândurile inimii lor dau pe dinafară. 8Își bat joc și vorbesc cu răutate; de sus amenință cu asuprirea. 9Își înalță gura împotriva cerurilor, iar limba lor cutreieră îngâmfată pământul. 10De aceea poporul său se întoarce la ei și soarbe ape din belșug. 11Și zic: „Cum să știe Dumnezeu? Oare este cunoaștere la Cel Preaînalt?” 12Iată, aceștia sunt cei răi: mereu fără griji, își sporesc bogățiile.
13Așadar, degeaba mi-am păstrat inima curată și mi-am spălat mâinile în nevinovăție. 14Căci toată ziua sunt lovit și pedepsit în fiecare dimineață.
15Dacă aș fi zis: „Voi vorbi și eu așa”, aș fi trădat neamul copiilor tăi. 16Când am încercat să înțeleg toate acestea, a fost o trudă grea în ochii mei, 17până când am intrat în sfântul lăcaș al Tatălui nostru; atunci am înțeles sfârșitul lor. 18Da, tu îi așezi în locuri alunecoase și îi faci să cadă în prăpăd. 19Cum sunt nimiciți într-o clipă, măturați cu totul de spaime! 20Ca un vis la trezirea cuiva, Stăpâne Tată, când te scoli, îi vei disprețui ca pe niște năluci.
21Când mi s-a amărât inima și am fost străpuns în adânc, 22eram fără minte și fără pricepere; eram ca un dobitoc înaintea ta. 23Totuși, eu sunt pururea cu tine; tu mă ții de mâna dreaptă. 24Tu mă călăuzești cu sfatul tău și apoi mă vei lua în slavă. 25Pe cine am eu în ceruri afară de tine? Și pe pământ nu-mi doresc nimic în afară de tine. 26Mi se pot sfârși trupul și inima, dar Tatăl nostru este tăria inimii mele și partea mea pe vecie.
27Căci cei ce se depărtează de tine vor pieri; tu îi nimicești pe toți cei ce îți sunt necredincioși. 28Cât despre mine, este bine să fiu aproape de Tatăl nostru; pe Stăpânul Tată mi L-am făcut adăpost, ca să vestesc toate lucrările tale.
