O rugăciune pentru împărat
Al lui Solomon.
O rugăciune prin care i se cere Tatălui nostru pentru fiul împăratului, măsurând o domnie după un singur lucru: ce se întâmplă cu cei slabi. Să-l zdrobească pe asupritor, să-l scape pe sărmanul care n-are ajutor și să le socotească sângele de preț — și să coboare ca ploaia pe iarba cosită.
72 1Dă-i împăratului judecata ta, Tatăl nostru, și neprihănirea ta fiului împăratului. 2Să judece poporul tău cu neprihănire, și pe cei năpăstuiți ai tăi cu dreptate. 3Munții să aducă pace poporului, iar dealurile să aducă neprihănire. 4Să apere pe cei năpăstuiți ai poporului, să izbăvească pe copiii celor nevoiași și să zdrobească pe asupritor. 5Să se teamă de tine poporul cât va dăinui soarele și cât va rămâne luna, din neam în neam. 6Să coboare ca ploaia pe iarba cosită, ca ropotele care udă pământul. 7În zilele lui să înflorească cel neprihănit și să sporească pacea, până ce luna nu va mai fi. 8Să stăpânească de la o mare la alta și de la Râu până la marginile pământului. a a v8 „Râul” este Eufratul, marele fluviu care marchează hotarul de răsărit al țării făgăduite lui Israel. 9Locuitorii pustiei să se plece înaintea lui, iar vrăjmașii lui să lingă țărâna. 10Împărații din Tarsis și din ostroave să plătească tribut; împărații din Șeba și din Seba să aducă daruri. 11Toți împărații să se închine înaintea lui, toate neamurile să-i slujească. 12Căci el izbăvește pe nevoiașul care strigă, pe cel năpăstuit care n-are pe nimeni să-l ajute. 13Îi este milă de cel slab și de cel nevoiaș, și scapă viața celor nevoiași. 14De asuprire și de silnicie le răscumpără viața, iar sângele lor este scump înaintea lui. 15Să trăiască mult; să i se dea aurul Șebei lui! Oamenii să se roage pentru el necurmat și să-l binecuvânteze toată ziua. 16Să fie belșug de grâu în țară; să foșnească pe vârfurile munților; rodul lui să fie ca Libanul, iar oamenii să înflorească din cetăți ca iarba câmpului. b b v16 „Ca Libanul” evocă vestitele păduri falnice și roadele bogate ale Libanului — o imagine a unui belșug nemaivăzut. 17Numele lui să dăinuie pe vecie, faima lui să țină cât va fi soarele. Toate popoarele să fie binecuvântate în el; toate neamurile să-l numească binecuvântat. 18Binecuvântat să fie Tatăl lui Israel, care singur face lucruri minunate. 19Binecuvântat să fie în veci Numele lui cel slăvit; și tot pământul să se umple de slava lui! Amin și Amin.
20S-au sfârșit rugăciunile lui David, fiul lui Isai.
