Sanctuarul în cenușă
Un psalm de învățătură al lui Asaf.
Sanctuarul este ars și sfărâmat cu topoarele, nu mai e niciun proroc și nimeni nu știe cât va ține aceasta. Asaf îi amintește Tatălui său de lucrări mai vechi — despicarea mării, zdrobirea Leviatanului, rânduirea verii și a iernii — și îi cere să privească la legământ.
74 1O, Tatăl nostru, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce mocnește mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2Adu-ți aminte de adunarea ta, pe care ai dobândit-o în vremurile de demult, pe care ai răscumpărat-o ca să fie seminția moștenirii tale—muntele Sion, unde ai locuit. 3Îndreaptă-ți pașii spre aceste ruine veșnice, spre tot prăpădul pe care l-a adus vrăjmașul asupra sanctuarului.
4Potrivnicii tăi au răcnit înăuntrul locului tău de adunare; și-au înălțat steagurile lor ca semne. 5Erau ca niște oameni care ridică topoarele sus într-un desiș de copaci. 6Iar acum sfărâmă toată lucrătura lui cioplită cu securea și cu ciocanul. 7Au dat foc sanctuarului tău; au pângărit până la pământ locuința numelui tău. 8Și-au zis în sinea lor: „Să zdrobim laolaltă toate locurile lor de adunare.” Au ars toate locurile de adunare ale Tatălui nostru din țară.
9Nu vedem niciun semn pentru noi; nu mai este niciun proroc și nimeni dintre noi nu știe până când. 10Până când, Tatăl nostru, va batjocori potrivnicul? Va huli vrăjmașul numele tău pentru totdeauna? 11De ce îți ții înapoi mâna, dreapta ta? Scoate-o din sânul veșmântului tău și pune capăt!
12Totuși Tatăl nostru este Împăratul meu din vechime, care lucrează mântuire pe tot pământul.
13Tu ai despărțit marea prin puterea ta; ai zdrobit capetele monștrilor mării pe ape. 14Tu ai zdrobit capetele Leviatanului; l-ai dat ca hrană făpturilor pustiei. 15Tu ai deschis izvoare și pâraie; ai secat râuri care curgeau necontenit. 16A ta este ziua, a ta este și noaptea; tu ai așezat luna și soarele. 17Tu ai statornicit toate hotarele pământului; tu ai făcut vara și iarna.
18Adu-ți aminte de aceasta—vrăjmașul batjocorește, Tatăl nostru, și un popor nebun hulește numele tău. 19Nu da viața porumbiței tale fiarelor sălbatice; nu uita pe vecie viața celor necăjiți ai tăi. a a v19 „Porumbița ta” este o imagine poetică duioasă pentru poporul lui Dumnezeu, Israel.
20Privește la legământ, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de sălașurile silniciei. 21Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
22Ridică-te, Tatăl nostru, apără-ți pricina; adu-ți aminte cum te batjocorește nebunul toată ziua. 23Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, zarva celor ce se ridică împotriva ta, care crește necontenit.
