Psalmii 55

55 ¹Ascultă-mi rugăciunea, Tată, și nu te ascunde de cererea mea de îndurare. ²Ia aminte la mine și răspunde-mi; sunt neliniștit în plângerea mea și gem, ³din pricina glasului vrăjmașului, din pricina asupririi celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea asupra mea și, în mânie, îmi poartă pică. ⁴Inima mi se zbate în mine; groaza morții a căzut peste mine. ⁵Mă cuprind frica și tremurul, și groaza m-a copleșit. ⁶Și am zis: „O, de-aș avea aripi ca de porumbel! Aș zbura departe și m-aș odihni.

⁷Da, aș pribegi departe; m-aș adăposti în pustiu. ^a a v7 Selah: termen muzical sau liturgic cu înțeles nesigur, probabil o pauză de meditație sau un interludiu muzical. ⁸M-aș grăbi spre locul meu de adăpost, departe de vântul năprasnic și de furtună.” ⁹Încurcă-i, Stăpâne Tată; dezbină-le vorbirea, căci văd în cetate silnicie și ceartă. ¹⁰Zi și noapte dau târcoale pe zidurile ei; răutate și necaz sunt înăuntrul ei. ¹¹Prăpădul este în mijlocul ei; asuprirea și înșelăciunea nu-i părăsesc niciodată ulițele. ¹²Căci nu un vrăjmaș mă batjocorește — asta aș putea îndura; nu cel ce mă urăște se ridică împotriva mea — de el m-aș putea ascunde. ¹³Ci ești tu, un om deopotrivă cu mine, tovarășul meu și prietenul meu apropiat. ¹⁴Noi, care am avut împreună o dulce părtășie, care mergeam cu mulțimea spre casa Tatălui nostru. ¹⁵Să vină moartea peste ei; să se coboare de vii în groapă, căci răutatea este în locuința lor, chiar în mijlocul lor. ¹⁶Dar eu strig către Tatăl meu, și Tatăl meu mă va mântui. ¹⁷Seara, dimineața și la amiază strig și gem, iar el îmi aude glasul. ¹⁸Mi-a răscumpărat sufletul în pace din lupta dusă împotriva mea, deși mulți erau împotriva mea.

¹⁹Tatăl nostru va auzi și-i va smeri — el, care stă pe tron din vremuri străvechi. Fiindcă nu se schimbă niciodată, nu au nicio teamă de Tatăl nostru. ²⁰Trădătorul și-a ridicat mâinile împotriva celor ce trăiau în pace cu el; și-a călcat legământul. ²¹Vorbirea lui era mai alunecoasă decât untul, dar în inima lui era război; cuvintele lui erau mai moi decât untdelemnul, dar erau niște săbii scoase din teacă. ²²Aruncă-ți povara asupra Tatălui nostru, și el te va sprijini; niciodată nu va îngădui ca cel neprihănit să se clatine. ²³Dar tu, Tată, îi vei coborî în groapa pierzării; oamenii setoși de sânge și înșelători nu vor trăi nici jumătate din zilele lor. Dar eu mă voi încrede în tine.