Psalmii 147

147 ¹Aleluia! Cât de bine este să cânți laude Tatălui nostru; cât de plăcut și potrivit este să-l lăudăm.

²Tatăl nostru zidește Ierusalimul; adună poporul risipit al lui Israel. ³Vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. ⁴Numără stelele; pe fiecare o cheamă pe nume. ⁵Mare este Tatăl nostru cel suveran și tare în putere; priceperea lui este fără margini. ⁶Tatăl nostru îi înalță pe cei smeriți; îi aruncă la pământ pe cei nelegiuiți.

⁷Cântați Tatălui nostru cu mulțumire; cântați-i din liră. ⁸Acoperă cerurile cu nori; trimite ploaie pe pământ; face să crească iarba pe dealuri. ⁹Dă animalelor hrana lor și puilor de corb când strigă. ¹⁰Desfătarea lui nu este în puterea calului, nici plăcerea lui în picioarele omului. ¹¹Inima Tatălui nostru se desfată în cei ce se tem de el, în cei ce nădăjduiesc în dragostea lui din legământ.

¹²Laudă pe Tatăl nostru, Ierusalime! Laudă pe Tatăl tău, Sioane! ¹³Căci întărește zăvoarele porților tale; îi binecuvântează pe copiii tăi înăuntrul zidurilor tale. ¹⁴Aduce pace în hotarele tale; te satură cu grâul cel mai bun. ¹⁵Trimite porunca lui pe pământ; cuvântul lui aleargă iute. ¹⁶Dă zăpadă ca lâna; împrăștie bruma ca cenușa. ¹⁷Își aruncă grindina ca niște firimituri; cine poate sta înaintea frigului lui? ¹⁸Trimite cuvântul lui și topește gheața; stârnește vântul lui, și apele curg. ¹⁹Vestește cuvântul său lui Iacov, rânduielile și judecățile sale lui Israel. ²⁰Nu a făcut așa pentru niciun alt neam; nu cunosc judecățile lui. Aleluia!