Proverbele 1

1 ¹Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel:

²ca să cunoști înțelepciunea și învățătura, ca să înțelegi cuvintele priceperii, ³ca să primești învățătură despre purtarea înțeleaptă, despre neprihănire, dreptate și nepărtinire, ⁴ca să dea chibzuință celor neștiutori, cunoștință și prevedere celor tineri, ⁵să asculte și cel înțelept și să-și sporească învățătura, iar cel priceput să dobândească îndrumare, ⁶ca să înțelegi un proverb și o pildă, cuvintele celor înțelepți și ghicitorile lor.

⁷Frica de Tatăl nostru este începutul cunoștinței; nebunii disprețuiesc înțelepciunea și învățătura.

Glasul unui tată către fiul său

⁸Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu te depărta de povața mamei tale, ⁹căci ele sunt o cunună plăcută pentru capul tău și o salbă pentru gâtul tău.

¹⁰Fiule, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi. ¹¹Dacă zic: „Vino cu noi, să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să-l pândim fără pricină pe cel nevinovat; ¹²să-i înghițim de vii, ca mormântul, și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă; ¹³vom găsi tot felul de lucruri scumpe, ne vom umple casele cu pradă; ¹⁴aruncă-ți sorțul cu noi; toți vom avea o singură pungă”, ¹⁵fiule, nu te duce pe cale cu ei; oprește-ți piciorul de pe cărările lor, ¹⁶căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge. ¹⁷Căci o plasă întinsă înaintea ochilor oricărei păsări nu prinde nimic; ¹⁸dar ei stau la pândă chiar împotriva sângelui lor; își întind curse chiar vieții lor. ¹⁹Acestea sunt căile oricui este lacom de câștig nedrept; ea ia viața celor ce o stăpânesc.

Înțelepciunea pe străzi

²⁰Înțelepciunea strigă tare pe uliță; în piețe își înalță glasul. ²¹În capul străzilor zgomotoase strigă; la intrarea porților cetății își rostește cuvintele:

²²„Până când, voi cei neștiutori, veți iubi neștiința? Până când se vor desfăta batjocoritorii în batjocura lor și vor urî nebunii cunoștința? ²³Dacă veți lua aminte la mustrarea mea, eu, Înțelepciunea — Isus, înțelepciunea Tatălui nostru — voi turna duhul meu peste voi; vă voi face cunoscute cuvintele mele. ^a a v23 Înțelepciunea care vorbește aici este identificată de Pavel cu Hristos — înțelepciunea Tatălui nostru (1 Corinteni 1:24, 1:30; Coloseni 1:15-17). Fiul care era cu Tatăl înainte de creație îi cheamă pe toți cei ce se vor întoarce și vor asculta. ²⁴Fiindcă am chemat, dar voi ați refuzat, mi-am întins mâna, dar nimeni nu a luat aminte, ²⁵ați nesocotit tot sfatul meu și ați lepădat toată mustrarea mea, ²⁶și eu voi râde de nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vă va cuprinde spaima, ²⁷când spaima vă va cuprinde ca o furtună și nenorocirea voastră va veni ca un vârtej de vânt, când vor da peste voi necazul și strâmtorarea.

²⁸Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta cu stăruință, dar nu mă vor găsi, ²⁹pentru că au urât cunoștința și nu au ales frica de Tatăl nostru, ³⁰au respins sfatul meu și au disprețuit toată mustrarea mea. ³¹De aceea se vor hrăni cu rodul căii lor și se vor sătura de planurile lor. ³²Căci îndărătnicia celor neștiutori îi va ucide și nepăsarea nebunilor îi va nimici; ³³dar cine mă ascultă va locui în siguranță, va fi liniștit și fără frică de vreun rău.”