Maleahi 1

1 ¹Acesta este cuvântul Tatălui nostru către Israel, transmis prin Maleahi. ^a a v1 Numele Maleahi înseamnă „solul meu” — potrivit pentru cartea care încheie Vechiul Testament vestind solul care pregătește calea.

²„V-am iubit”, zice Tatăl nostru. „Dar voi întrebați: «Cum ne-ai iubit?» Nu era Esau fratele lui Iacov?”, zice Tatăl nostru. „Și totuși l-am iubit pe Iacov, ³dar pe Esau l-am urât. I-am prefăcut munții în pustiu și i-am lăsat moștenirea șacalilor din deșert.” ⁴Edomul poate să zică: „Suntem zdrobiți, dar vom reconstrui ruinele.” Dar Tatăl oștirilor cerești zice: „Ei pot să zidească, dar Eu voi dărâma. Vor fi numiți Țara Nelegiuirii, poporul asupra căruia Tatăl nostru rămâne mânios pentru totdeauna.” ⁵Ochii voștri vor vedea lucrul acesta și veți zice: „Mare este Tatăl nostru — dincolo de hotarele lui Israel!”

Preoții care disprețuiesc Numele Tatălui

⁶„Un fiu își cinstește tatăl, iar o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt tată, unde este cinstea mea? Dacă sunt stăpân, unde este respectul meu? zice Tatăl oștirilor cerești către voi, preoților care disprețuiți numele meu. Dar voi întrebați: «Cum am disprețuit noi numele tău?»” ^b b v6 Aici Tatăl nostru se numește pe sine Tată în mod deschis și le cere copiilor săi cinstea pe care un fiu o dă în chip firesc — strigătul inimii care străbate toată cartea.

⁷„Puneți mâncare necurată pe altarul meu, apoi întrebați: «Cum te-am făcut noi necurat?» Numind vrednică de dispreț masa Tatălui nostru. ⁸Când aduceți un animal orb, nu este rău lucrul acesta? Aduceți animalul șchiop și bolnav — nu este rău lucrul acesta? Adu-l dregătorului tău — va fi el mulțumit de tine? Te va primi el cu bunăvoință?”, zice Tatăl oștirilor cerești.

⁹„Acum rugați-vă Tatălui nostru să se îndure de noi. Cu asemenea daruri din mâinile voastre, va primi el pe vreunul dintre voi?”, zice Tatăl oștirilor cerești.

¹⁰„O, dacă măcar unul dintre voi ar închide ușile, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul meu! Nu-mi găsesc nicio plăcere în voi”, zice Tatăl oștirilor cerești, „și nu voi primi niciun dar din mâinile voastre. ¹¹De la răsăritul soarelui până la apusul lui, mare va fi numele meu printre neamuri. Pretutindeni se va aduce tămâie și daruri curate numelui meu, pentru că mare va fi numele meu printre neamuri”, zice Tatăl oștirilor cerești. ¹²„Dar voi îl pângăriți, spunând că masa Tatălui Suveran este necurată și că mâncarea de pe ea poate fi disprețuită.”

¹³„Voi ziceți: «Ce povară!» și pufniți cu dispreț la ea”, zice Tatăl oștirilor cerești. „Aduceți ca daruri animale furate, șchioape și bolnave — să le primesc Eu din mâna voastră?”, zice Tatăl nostru.

¹⁴„Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și îl făgăduiește, dar jertfește Tatălui Suveran un animal cu cusur. Căci Eu sunt un mare Împărat”, zice Tatăl oștirilor cerești, „și numele meu este de temut printre neamuri.”