Zaharia 14

14 ¹Vine o zi pentru Tatăl nostru, când prada ta va fi împărțită în mijlocul tău. ²Voi aduna toate neamurile împotriva Ierusalimului, ca să lupte. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi siluite. Jumătate din cetate va merge în exil, dar restul poporului nu va fi nimicit din cetate. ³Atunci Tatăl nostru va ieși și va lupta împotriva acelor neamuri, așa cum luptă într-o zi de bătălie. ⁴În ziua aceea, picioarele lui vor sta pe Muntele Măslinilor, la răsărit de Ierusalim, iar muntele se va despica la mijloc, de la răsărit la apus, într-o vale uriașă; jumătate din munte trăgându-se spre miazănoapte și jumătate spre miazăzi. ⁵Veți fugi prin valea munților mei, căci ea va ajunge până la Ațal. Veți fugi cum ați fugit de cutremurul din zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda. Atunci va veni Tatăl meu și toți sfinții cu el.

⁶În ziua aceea nu va mai fi lumină, nici frig, nici ger. ⁷Va fi o zi deosebită, cunoscută numai de Tatăl nostru — nici zi, nici noapte; dar spre seară va fi lumină.

⁸În ziua aceea, ape vii vor curge din Ierusalim, jumătate spre marea de la răsărit și jumătate spre marea de la apus, și vara, și iarna. ⁹Și Tatăl nostru va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Tatăl nostru va fi unul singur, și Numele lui unul singur. ^a a v9 Marea mărturisire a lui Israel — că Tatăl nostru este unul singur — devine aici cântarea întregului pământ: ziua când toți, pretutindeni, îl cunosc pe singurul Tată drept împărat.

¹⁰Toată țara se va preface într-o câmpie, de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim. Dar Ierusalimul se va înălța și va rămâne la locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Porții dintâi, până la Poarta Unghiului, și de la Turnul lui Hananeel până la teascurile împăratului. ¹¹Oamenii vor locui în el și nu va mai fi dat nimicirii; Ierusalimul va locui în siguranță.

¹²Aceasta este urgia pe care Tatăl nostru o va aduce peste orice neam care a luptat împotriva Ierusalimului: carnea li se va putrezi stând în picioare, ochii li se vor putrezi în orbite și limba în gură. ¹³În ziua aceea, o mare groază de la Tatăl nostru va cădea peste ei; fiecare va apuca mâna aproapelui său, și mâna lui se va ridica împotriva mâinii aproapelui său. ¹⁴Și Iuda va lupta la Ierusalim, iar bogăția tuturor neamurilor dimprejur va fi adunată — aur, argint și haine din mare belșug. ¹⁵Aceeași urgie va lovi caii, catârii, cămilele, măgarii și toate animalele din acele tabere.

¹⁶Atunci toți cei rămași din neamurile care au atacat Ierusalimul se vor sui an de an ca să se închine Împăratului, Tatălui oștirilor cerești, și să țină Sărbătoarea Corturilor. ^b b v16 Sărbătoarea Corturilor (Sukkot) era o sărbătoare a recoltei care ținea o săptămână, în care israeliții locuiau în adăposturi vremelnice ca să-și amintească de purtarea de grijă a lui Dumnezeu în anii din pustie. ¹⁷Orice familie de pe pământ care nu se va sui la Ierusalim ca să se închine Împăratului, Tatălui oștirilor cerești, nu va avea parte de ploaie. ¹⁸Dacă familia Egiptului nu se va sui și nu se va înfățișa, nu va cădea ploaie peste ea; va veni urgia cu care Tatăl nostru lovește neamurile care nu se suie să țină Sărbătoarea Corturilor. ¹⁹Aceasta va fi pedeapsa Egiptului și a tuturor neamurilor care nu se suie să țină Sărbătoarea Corturilor.

²⁰În ziua aceea, pe zurgălăii cailor va fi scris: „Sfânt Tatălui nostru”, iar oalele din casa Tatălui nostru vor fi ca potirele dinaintea altarului. ²¹Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi sfântă Tatălui oștirilor cerești, așa că toți cei ce aduc jertfe vor putea veni, lua din ele și fierbe în ele. În ziua aceea nu va mai rămâne niciun negustor în casa Tatălui oștirilor cerești.