Ieremia 17

17 ¹Păcatul lui Iuda este săpat cu un condei de fier, scris cu vârf de diamant pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor,

²„în timp ce copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de stâlpii lor de Așera de lângă copacii verzi de pe dealurile înalte. ^a a v2 Stâlpii de Așera erau obiecte de lemn sculptate, ridicate pentru închinarea la Așera, o zeiță canaanită a fertilității. ³Muntele meu din câmpie, averea ta și toate comorile tale le voi da pradă, înălțimile tale de asemenea, din pricina păcatului de pe tot cuprinsul tău. ⁴Prin mâna ta vei pierde moștenirea pe care ți-am dat-o și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, căci ai aprins un foc în mânia mea care va arde pe vecie.

⁵Așa vorbește Tatăl nostru: Blestemat este omul care se încrede în oameni, care se bizuie pe puterea omenească și a cărui inimă se abate de la mine. ⁶El va fi ca un tufiș în pustie, care nu află niciodată alinare nici atunci când vine, locuind în locurile arse ale deșertului, într-un pământ sărat și nelocuit. ⁷Dar binecuvântat este omul care se încrede în mine, a cărui nădejde este în mine. ⁸El va fi ca un copac sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. Nu se teme când vine căldura; frunzele lui rămân verzi. Nu se neliniștește în anul de secetă și nu încetează niciodată să dea rod. ⁹Inima este mai înșelătoare decât orice altceva și fără leac—cine o poate înțelege? ¹⁰Eu, Tatăl tău, cercetez inima și pun la încercare mintea, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui, după cum merită faptele lui. ¹¹Ca o potârniche care clocește ouă pe care nu le-a ouat este cel ce strânge bogății pe nedrept. La mijlocul vieții bogățiile îl vor părăsi, iar la urmă se va dovedi un nebun.”

¹²Un scaun de domnie slăvit, înălțat de la început, este locul sfântului nostru lăcaș. ¹³Tatăl nostru, nădejdea lui Israel, toți cei ce te părăsesc vor fi dați de rușine. Cei ce se abat de la tine vor fi scriși în țărână, pentru că l-au părăsit pe Tatăl nostru, izvorul de apă vie.

¹⁴Vindecă-mă, Tatăl meu, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi mântuit, căci tu ești lauda mea. ¹⁵Iată, ei zic mereu către mine: „Unde este cuvântul lui Dumnezeu? Să vină acum!” ¹⁶Dar eu nu am fugit de a fi păstor în slujba ta și nici nu am dorit ziua deznădejdii. Tu știi ce a ieșit de pe buzele mele; a stat descoperit înaintea ta. ¹⁷Nu te face o spaimă pentru mine; tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii. ¹⁸Să fie dați de rușine prigonitorii mei, dar nu eu; să fie zdrobiți ei, dar nu eu. Adu peste ei ziua nenorocirii; zdrobește-i cu îndoită nimicire.

Tatăl cheamă la credincioșie față de Sabat

¹⁹Așa mi-a vorbit Tatăl nostru: Du-te și stai la Poarta Poporului, pe unde intră și ies regii lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului,

²⁰și spune-le: Ascultați cuvântul Tatălui nostru, regi ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți. ²¹Așa vorbește Tatăl nostru: Luați seama la viețile voastre—nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și nu aduceți niciuna pe porțile Ierusalimului. ²²Nu scoateți nicio povară din casele voastre în ziua Sabatului și nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum le-am poruncit strămoșilor voștri. ²³Dar ei nu au ascultat, nici nu au luat aminte; și-au înțepenit gâtul, refuzând să asculte sau să primească îndreptare. ²⁴Dar dacă mă veți asculta cu adevărat, zice Tatăl nostru, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului, nefăcând în ea nicio lucrare, ²⁵atunci pe porțile acestei cetăți vor intra regi și căpetenii care stau pe scaunul de domnie al lui David, călare în care și pe cai—ei, dregătorii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului—și cetatea aceasta va rămâne locuită pe vecie. ²⁶Vor veni oameni din cetățile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului, din ținutul lui Beniamin, din câmpie, de pe dealuri și din Neghev, aducând arderi-de-tot, jertfe, daruri de mâncare, tămâie și jertfe de mulțumire la casa Tatălui nostru. ²⁷Dar dacă nu mă veți asculta—să sfințiți ziua Sabatului, să nu purtați nicio povară pe porțile Ierusalimului în ziua Sabatului—voi aprinde un foc în porțile ei care nu se va stinge și va mistui palatele Ierusalimului.