Ieremia 16

16 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²„Să nu-ți iei soție și să nu ai fii sau fiice în locul acesta.”

³Căci așa spune Tatăl nostru despre fiii și fiicele care se nasc în locul acesta, despre mamele care i-au născut și despre tații care i-au zămislit în țara aceasta:

⁴Vor muri de boli ucigătoare, neplânși și neîngropați, ca gunoiul de pe pământ. Sabia și foametea îi vor nimici, iar trupurile lor moarte vor fi hrană pentru păsările cerului și fiarele pământului.

⁵Așa vorbește Tatăl nostru: Să nu intri în casa de jale, să nu mergi să-i plângi, nici să-i jelești, căci mi-am luat pacea de la poporul acesta, zice Tatăl nostru—dragostea mea de legământ și îndurarea. ⁶Mari și mici vor muri neîngropați în țara aceasta; nimeni nu-i va plânge, nu se va tăia și nici nu-și va rade capul pentru ei. ^a a v6 Tăierea trupului și raderea capului erau semne tradiționale de doliu în Israelul antic. ⁷Nimeni nu va frânge pâinea cu cei îndoliați ca să-i mângâie pentru cel mort, nici nu le va da paharul mângâierii pentru tată sau mamă. ^b b v7 „Paharul mângâierii” era o băutură împărțită familiilor îndoliate după o înmormântare; aici până și această mângâiere obișnuită este luată.

⁸Și să nu intri într-o casă de ospăț ca să stai cu ei, să mănânci și să bei. ⁹Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl lui Israel: Înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta glasul de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei.

¹⁰Când vei spune poporului acesta toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: „Pentru ce a hotărât Tatăl nostru împotriva noastră această mare nenorocire? Care este vina noastră și care este păcatul nostru, pe care l-am săvârșit împotriva Tatălui nostru?”

¹¹Atunci să le spui: Pentru că părinții voștri m-au părăsit, zice Tatăl nostru, au mers după alți dumnezei, le-au slujit și li s-au închinat, m-au părăsit și au nesocotit legea mea.

¹²Iar voi ați făcut mai rău decât părinții voștri, fiecare urmând pornirea inimii lui rele și încăpățânate, fără să mă asculte. ¹³De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care nu ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri, și acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta nicio îndurare.

¹⁴„Vin zile”, zice Tatăl nostru, „când nu se va mai spune: «Viu este Tatăl nostru, care l-a scos pe Israel din țara Egiptului»,”

¹⁵«Viu este Tatăl nostru, care i-a scos pe fiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi izgonise.» Căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care am dat-o părinților lor. ^c c v15 Făgăduința unei întoarceri acasă mai mari decât izbăvirea din Egipt — Tatăl nostru adunându-și copiii înapoi din fiecare țară în care îi împrăștiase.

¹⁶„Iată, voi trimite după mulți pescari, zice Tatăl nostru, și ei îi vor prinde. Apoi voi trimite după mulți vânători, care îi vor vâna de pe fiecare munte, de pe fiecare deal și din crăpăturile stâncilor. ¹⁷Căci ochii mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse înaintea feței mele, nici vina lor nu este ascunsă de ochii mei. ¹⁸Mai întâi le voi răsplăti îndoit vina și păcatul, pentru că au spurcat țara mea cu trupurile moarte ale idolilor lor scârboși și au umplut moștenirea mea cu urâciunile lor.”

¹⁹Tatăl meu, tăria mea și cetățuia mea, scăparea mea în ziua necazului—la tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor spune: „Părinții noștri n-au moștenit decât minciuni, lucruri deșarte care nu sunt de niciun folos. ²⁰Poate oare un om să-și facă dumnezei? Și totuși aceștia nu sunt dumnezei!”

²¹„De aceea, iată—de data aceasta îi voi face să cunoască; îi voi face să cunoască mâna mea și puterea mea, și vor ști că numele meu este Tatăl.”