Ieremia 15

15 ¹Atunci Tatăl nostru mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel ar sta înaintea mea, inima mea nu s-ar îndrepta spre poporul acesta. Alungă-i dinaintea mea; să plece!” ²Când te vor întreba: „Unde să mergem?”, spune-le: „Așa vorbește Tatăl nostru: cei pentru moarte, la moarte; cei pentru sabie, la sabie; cei pentru foamete, la foamete; cei pentru robie, la robie.”

³„Voi rândui împotriva lor patru feluri de nimicitori, zice Tatăl nostru: sabia ca să ucidă, câinii ca să târască, păsările cerului și fiarele pământului ca să devoreze și să nimicească. ⁴Îi voi face o groază pentru toate împărățiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.”

⁵„Căci cine va avea milă de tine, Ierusalime? Cine se va tângui pentru tine? Cine se va opri măcar să întrebe de sănătatea ta? ⁶M-ai respins, zice Tatăl nostru; te tot dai înapoi. De aceea mi-am întins mâna împotriva ta și te-am nimicit— m-am săturat să mă tot îndur. ⁷I-am vânturat cu furca de vânturat la porțile țării. I-am lăsat fără copii; mi-am nimicit poporul, căci n-au vrut să se întoarcă de la căile lor. ^a a v7 Vânturarea: țăranul arunca în aer grâul treierat, ca vântul să spulbere pleava nefolositoare, lăsând numai bobul. ⁸Văduvele lor s-au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor. Împotriva mamelor tinerilor am adus un nimicitor în miezul zilei; dintr-odată am făcut să cadă chin și groază peste ea. ⁹Cea care a născut șapte copii se ofilește; își dă suflarea cea de pe urmă. Soarele ei a apus pe când era încă zi; este rușinată și făcută de ocară. Iar pe cei rămași îi voi da pradă sabiei înaintea dușmanilor lor, zice Tatăl nostru.”

Ieremia strigă în chinul său

¹⁰Vai de mine, mamă, că m-ai născut—un om de ceartă și de vrajbă pentru toată țara! N-am dat cu împrumut, nici n-am luat cu împrumut, și totuși toți mă blestemă.

¹¹Tatăl nostru a zis: „Te voi izbăvi spre binele tău; voi face ca dușmanul să te roage în vremuri de necaz și de strâmtorare.” ¹²Poate cineva să frângă fierul—fierul de la miazănoapte—și bronzul? ¹³„Bogăția ta și comorile tale le voi da pradă, fără plată, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot cuprinsul tău. ¹⁴Te voi face să slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care n-o cunoști, căci un foc se aprinde în mânia mea; va arde împotriva ta.”

¹⁵Tu știi, Tatăl meu; adu-ți aminte de mine și poartă-mi de grijă și fă-mi dreptate împotriva prigonitorilor mei. Ai răbdare cu mine și nu mă lua; să știi că pentru tine rabd ocară. ¹⁶Cuvintele tale s-au găsit, și le-am mâncat, iar cuvintele tale s-au făcut bucuria mea și desfătarea inimii mele, căci port numele tău, Tată al oștirilor cerului. ¹⁷N-am șezut în adunarea celor ce petrec, nici nu m-am bucurat; din pricina mâinii tale am șezut singur, căci mă umpluseși de mânie. ¹⁸Pentru ce este durerea mea fără sfârșit și rana mea de nevindecat, care nu vrea să se vindece? Vei fi tu pentru mine ca un pârâu înșelător, ca niște ape care seacă?

¹⁹De aceea așa vorbește Tatăl nostru: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși să stai înaintea mea. Dacă vei scoate ce este de preț, nu ce este fără valoare, vei fi gura mea. Ei se vor întoarce spre tine, dar tu nu trebuie să te întorci spre ei. ²⁰Te voi face pentru poporul acesta un zid întărit de bronz; se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te izbăvesc, zice Tatăl nostru. ²¹„Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi răscumpăra din strânsoarea celor necruțători.”