Ieremia 14

14 ¹Acesta este cuvântul Tatălui nostru care a venit la Ieremia cu privire la secetă: ²Iuda jelește, iar porțile ei stau pustii; poporul ei stă în doliu pe pământ, și un strigăt se înalță din Ierusalim.

³„Cei de seamă își trimit slujitorii după apă; se duc la fântâni și nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; sunt rușinați și umiliți și își acoperă capul. ⁴Deoarece pământul este crăpat de tot, căci n-a mai fost ploaie în țară, plugarii sunt rușinați; își acoperă capul. ⁵Până și cerboaica de pe câmp își părăsește puiul nou-fătat fiindcă nu este iarbă. ⁶Măgarii sălbatici stau pe înălțimile pleșuve; gâfâie după aer ca șacalii; li se sting ochii fiindcă nu este iarbă. ⁷«Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Tată, de dragul Numelui tău; căci ne-am depărtat de tine iar și iar—am păcătuit împotriva ta. ⁸Nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui Israel în vreme de necaz, de ce ești ca un străin în țară, ca un călător care poposește doar peste noapte? ⁹De ce ești ca un om luat prin surprindere, ca un viteaz care nu poate să mântuiască? Totuși tu, Tatăl nostru, ești în mijlocul nostru, și Numele tău este chemat peste noi; nu ne părăsi!»”

¹⁰„Așa vorbește Tatăl nostru despre poporul acesta: «Atât de mult le-a plăcut să rătăcească; nu și-au stăpânit picioarele. De aceea nu-mi găsesc plăcerea în ei; acum îmi voi aduce aminte de nelegiuirea lor și voi pedepsi păcatele lor.»”

¹¹„Apoi Tatăl nostru mi-a zis: «Nu te ruga pentru binele poporului acestuia. ¹²Când postesc, nu le voi asculta strigătul; când aduc arderi-de-tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. Îi voi nimici prin sabie, foamete și ciumă.»”

Prorocii care mint în Numele Tatălui nostru

¹³Apoi am zis: „Ah, Stăpâne Tată, iată—prorocii le spun: «Nu veți avea parte de sabie, și foametea nu va veni peste voi, ci vă voi da pace trainică aici.»”

¹⁴Atunci Tatăl nostru mi-a zis: „Prorocii prorocesc minciuni în Numele meu. Nu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă, ghicire deșartă și înșelătoria minții lor. ¹⁵Așa vorbește Tatăl nostru despre prorocii care prorocesc în Numele meu, deși nu i-am trimis, care zic: «Nici sabie, nici foamete nu vor atinge țara aceasta»: prin sabie și foamete vor muri acei proroci. ¹⁶Iar poporul căruia îi prorocesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului de foamete și de sabie, fără să aibă cine să-i îngroape—nici pe ei, nici pe nevestele, fiii și fiicele lor. Voi turna peste ei răutatea lor.

¹⁷Spune-le acest cuvânt: «Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte, fără oprire, căci fecioara, fiica poporului meu, este zdrobită de o lovitură grea, de o rană fără leac. ^a a v17 Aici Tatăl nostru îi dă lui Ieremia cuvinte care poartă propriile sale lacrimi — durerea unui Tată pentru copiii răniți fără vindecare, plângând zi și noapte pentru ei.

¹⁸Dacă ies la câmp, iată-i pe cei uciși de sabie; dacă intru în cetate, iată prăpădul foametei. Căci și prorocul, și preotul își fac negoțul într-o țară pe care nici n-o cunosc.»”

¹⁹Ai lepădat tu cu totul pe Iuda? S-a scârbit inima ta de Sion? De ce ne-ai lovit așa încât nu mai este vindecare pentru noi? Nădăjduiam pacea, dar n-a venit niciun bine; o vreme de vindecare, dar în locul ei, iată spaima. ²⁰Ne recunoaștem răutatea, Tată, și nelegiuirea părinților noștri; am păcătuit împotriva ta. ²¹De dragul Numelui tău, nu ne disprețui; nu necinsti scaunul slavei tale. Adu-ți aminte de legământul tău cu noi și nu-l rupe. ²²Pot oare idolii deșerți ai neamurilor să aducă ploaie? Pot cerurile înseși să dea ploi? Oare nu ești tu acela, Tată? Noi ne punem nădejdea în tine, căci tu ești cel care face toate aceste lucruri.