Ezechiel 37

37 ¹Mâna Tatălui nostru a venit peste mine. M-a scos afară prin Duhul Tatălui nostru și m-a așezat în mijlocul văii — era plină de oase. ²M-a purtat pe lângă ele, de jur împrejur — erau foarte multe pe fundul văii și foarte uscate.

³Mi-a zis: „Fiul omului, pot oare să învie oasele acestea?” Am răspuns: „Stăpâne Tată, Tu știi.”

⁴Atunci mi-a zis: „Prorocește asupra oaselor acestora: Oase uscate, ascultați cuvântul Tatălui nostru. ⁵Așa vorbește Stăpânul Tată către oasele acestea: Iată, voi face să intre în voi suflare și veți învia. ⁶Voi pune pe voi tendoane, voi aduce peste voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune în voi suflare și veți învia. Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru.”

⁷Am prorocit deci cum mi se poruncise. Pe când proroceam, s-a auzit un zgomot — un huruit — și oasele s-au apropiat unele de altele, os lângă osul lui. ⁸M-am uitat: tendoane pe ele, carne crescută peste ele, piele acoperindu-le — dar nu era suflare în ele.

⁹Mi-a zis: „Prorocește suflării; prorocește, fiul omului, și spune suflării: Așa vorbește Stăpânul Tată: Vino din cele patru vânturi, suflare, și suflă peste acești uciși, ca să învie.” ^a a v9 Unul și același cuvânt înseamnă aici suflare, vânt și duh — astfel încât numește cele patru vânturi, suflarea de viață chemată în cei morți și Duhul pe care Tatăl nostru îl revarsă în versetul 14.

¹⁰Am prorocit deci cum mi-a poruncit, și suflarea a intrat în ele, și au înviat și s-au ridicat pe picioarele lor — o oaste foarte, foarte mare.

¹¹Mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Ei zic: «Ni s-au uscat oasele și ni s-a dus nădejdea; suntem cu totul nimiciți.» ¹²De aceea prorocește și spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, vă deschid mormintele și vă scot din mormintele voastre, copiii mei, și vă voi aduce în țara lui Israel. ¹³Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, copiii mei. ¹⁴Și voi pune Duhul meu în voi și veți învia, și vă voi așeza în țara voastră. Atunci veți ști că Eu, Tatăl vostru, am vorbit și am făcut, zice Tatăl nostru.”

Tatăl nostru își reunește copiii dezbinați

¹⁵Cuvântul Tatălui nostru a venit din nou la mine:

¹⁶„Iar tu, fiul omului, ia un lemn și scrie pe el: «Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, tovarășii lui.» Apoi ia un alt lemn și scrie pe el: «Pentru Iosif — lemnul lui Efraim — și pentru toată casa lui Israel, tovarășii lui. ¹⁷Și unește-le una cu alta într-un singur lemn, ca să fie una în mâna ta.»

¹⁸„Și când fiii poporului tău te vor întreba: «Ce înseamnă acestea pentru tine?» ¹⁹spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, iau lemnul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și semințiile lui Israel care sunt unite cu el, și le voi alipi de lemnul lui Iuda, făcând din ele un singur lemn, ca să fie una în mâna mea. ²⁰Ține în mâna ta, sub ochii lor, lemnele pe care ai scris. ²¹Apoi spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: «Iată, iau pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor unde au mers; îi voi strânge din toate părțile și îi voi aduce în țara lor. ²²Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel, și un singur împărat va fi împărat peste ei toți. Nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății. ²³Nu se vor mai spurca cu idolii lor, cu urâciunile lor, nici cu vreuna din răzvrătirile lor. Îi voi izbăvi din toate locurile în care au locuit și au păcătuit, și îi voi curăța. Ei vor fi copiii mei, iar Eu voi fi Tatăl lor. ²⁴Robul meu David va fi împărat peste ei; toți vor avea un singur păstor. Vor urma rânduielile mele, vor păzi hotărârile mele și le vor împlini. ²⁵Vor locui în țara pe care am dat-o robului meu Iacov, unde au locuit părinții voștri. Ei, copiii lor și copiii copiilor lor vor locui acolo pentru totdeauna, iar David, robul meu, va fi domnitorul lor pe vecie. ²⁶Voi încheia cu ei un legământ de pace, un legământ veșnic cu ei. Îi voi așeza și îi voi înmulți, și voi pune Locașul meu sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. ²⁷Locuința mea va fi peste ei; Eu voi fi Tatăl lor, iar ei vor fi copiii mei. ²⁸Atunci neamurile vor ști că Eu sunt Tatăl vostru, care sfințesc pe Israel, când Locașul meu sfânt va fi în mijlocul lor pentru totdeauna.»”