Ezechiel 36

36 ¹Iar tu, fiul omului, profețește munților lui Israel: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Tatălui nostru. ²Așa vorbește Tatăl Suveran: Pentru că vrăjmașul a zis despre voi: „Aha! Înălțimile străvechi sunt acum ale noastre”, ³de aceea profețește și spune: Așa vorbește Tatăl Suveran: Pentru că v-au pustiit și v-au călcat în picioare din toate părțile, așa că ați ajuns stăpânirea celorlalte neamuri și pricina bârfelor și a clevetirilor oamenilor,

⁴de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Tatălui Suveran. Așa vorbește Tatăl Suveran către munți și dealuri, către văgăuni și văi, către dărâmăturile pustii și cetățile părăsite care au ajuns pradă și batjocură pentru celelalte neamuri de jur împrejur:

⁵de aceea așa vorbește Tatăl Suveran: În gelozia mea aprinsă am vorbit împotriva celorlalte neamuri și împotriva întregului Edom, care, cu bucurie din toată inima și cu dispreț deplin, au pus stăpânire pe țara mea ca pe a lor, ca să-i prade pășunea. ⁶De aceea profețește despre țara lui Israel; spune munților și dealurilor, văgăunilor și văilor: Așa vorbește Tatăl Suveran: Am vorbit în gelozia și în mânia mea, pentru că ați purtat ocara neamurilor. ⁷De aceea așa vorbește Tatăl Suveran: Mi-am ridicat mâna jurând că neamurile din jurul vostru își vor purta ele însele ocara.

⁸Dar voi, munți ai lui Israel, veți da ramuri și veți face rod pentru poporul meu Israel, căci sunt gata să vină acasă. ⁹Căci Eu sunt de partea voastră; mă voi întoarce spre voi și veți fi arați și semănați. ¹⁰Voi înmulți oamenii pe voi — toată casa lui Israel, în întregime. Cetățile vor fi locuite și dărâmăturile vor fi rezidite. ¹¹Voi înmulți pe voi oameni și animale; se vor înmulți și vor fi roditori. Vă voi face locuite ca în zilele de odinioară și vă voi face mai mult bine decât la început. Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru. ¹²Voi face să umble oameni pe voi — copiii mei Israel; ei vă vor stăpâni, veți fi moștenirea lor și nu-i veți mai lăsa niciodată fără copii.

¹³Așa vorbește Tatăl Suveran: Pentru că vi se spune: „Tu înghiți oameni și îți lași neamul fără copii”, ¹⁴de aceea nu vei mai înghiți oameni și nu-ți vei mai lăsa neamul fără copii, zice Tatăl Suveran. ¹⁵Nu te voi mai lăsa să auzi ocara neamurilor; nu vei mai purta disprețul popoarelor și nu-ți vei mai face neamul să se poticnească, zice Tatăl Suveran.

¹⁶Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine, zicând:

¹⁷„Fiul omului, când casa lui Israel locuia în țara ei, au spurcat-o prin căile și faptele lor. Calea lor înaintea mea era ca necurăția unei femei la vremea ei. ¹⁸De aceea mi-am revărsat mânia peste ei din pricina sângelui pe care îl vărsaseră în țară și pentru că o spurcaseră cu idolii lor. ¹⁹I-am împrăștiat printre neamuri și au fost risipiți prin țări; i-am judecat după căile și faptele lor.” ²⁰Dar printre neamurile la care au mers, au pângărit numele meu cel sfânt, căci se zicea despre ei: „Aceștia sunt poporul Domnului, și totuși au ieșit din țara lui.” ²¹Dar mie mi-a păsat de numele meu cel sfânt, pe care poporul lui Israel îl pângărise printre neamurile la care merseseră.

²²De aceea spune casei lui Israel: Așa vorbește Tatăl Suveran: „Nu pentru voi lucrez Eu, casă a lui Israel, ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile la care ați mers. ²³Voi sfinți numele meu cel mare, pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Atunci neamurile vor ști că Eu sunt Tatăl, zice Tatăl Suveran, când mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.

²⁴„Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. ²⁵Voi stropi peste voi apă curată și veți fi curați; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. ²⁶Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou. Voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. ²⁷Voi pune Duhul meu în voi și vă voi face să umblați după rânduielile mele, și veți păzi poruncile mele și le veți împlini. ²⁸Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; veți fi copiii mei, iar Eu voi fi Tatăl vostru. ²⁹Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre. Voi chema grâul și-l voi înmulți și nu voi mai aduce foamete peste voi. ³⁰Voi înmulți rodul pomilor și roadele câmpului, ca să nu mai suferiți niciodată ocara foametei printre neamuri.

³¹„Atunci vă veți aminti de căile voastre rele și de faptele voastre care nu erau bune, și vă veți urî pe voi înșivă din pricina păcatelor și a urâciunilor voastre.” ³²Nu pentru voi lucrez, zice Tatăl Suveran — să știți aceasta. Rușinați-vă și fiți de ocară pentru căile voastre, casă a lui Israel.

³³Așa vorbește Tatăl Suveran: „În ziua când vă voi curăți de toate păcatele voastre, voi face cetățile locuite din nou și dărâmăturile vor fi rezidite. ³⁴Țara pustiită va fi lucrată, în loc să stea pustie înaintea tuturor celor ce trec pe acolo. ³⁵Și vor zice: „Țara aceasta pustiită a ajuns ca grădina Edenului, iar cetățile ruinate, pustii și dărâmate sunt acum întărite și locuite.” ³⁶Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor ști că Eu, Tatăl, am rezidit ce fusese dărâmat și am sădit din nou ce era pustiit. Eu, Tatăl vostru, am vorbit și voi face lucrul acesta.”

³⁷Așa vorbește Tatăl Suveran: „Și aceasta voi lăsa casa lui Israel să mi-o ceară, ca s-o fac pentru ei: voi înmulți oamenii lor ca o turmă. ³⁸Ca turmele de jertfă, ca turmele Ierusalimului la sărbătorile lui rânduite, așa se vor umple cetățile ruinate cu turme de oameni. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl vostru.”