Exodul 1

1 ¹Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt cu Iacov, fiecare cu familia lui: ²Ruben, Simeon, Levi și Iuda, ³Isahar, Zabulon și Beniamin, ⁴Dan și Neftali, Gad și Așer. ⁵Toți cei care se trăgeau din Iacov erau șaptezeci de suflete; Iosif era deja în Egipt. ⁶Apoi au murit Iosif și toți frații lui și toată generația aceea. ⁷Dar fiii lui Israel au fost roditori, au mișunat, s-au înmulțit și au ajuns nespus de puternici, până când s-a umplut țara de ei.

⁸Peste Egipt s-a ridicat un împărat nou, care nu-l cunoștea pe Iosif. ⁹A zis poporului său: „Iată, israeliții sunt mai numeroși și mai puternici decât noi. ¹⁰Haideți să ne purtăm cu dibăcie cu ei, ca nu cumva să se înmulțească și, dacă va fi război, să se alăture dușmanilor noștri, să lupte împotriva noastră și să plece din țară.” ¹¹Așa că au pus peste ei supraveghetori de corvoadă, ca să-i asuprească prin muncă silnică; și au zidit pentru Faraon cetățile de provizii Pitom și Ramses. ¹²Dar cu cât îi asupreau mai mult egiptenii, cu atât se înmulțeau și se răspândeau israeliții, până când egiptenilor li s-a făcut groază de fiii lui Israel. ¹³Și egiptenii i-au silit cu asprime pe fiii lui Israel să muncească precum robii. ¹⁴Le-au făcut viața amară cu muncă grea la mortar și la cărămizi și cu tot felul de munci pe câmp. În toată munca lor grea, egiptenii i-au silit cu asprime.

¹⁵Apoi împăratul Egiptului le-a zis moașelor evreice, dintre care una se numea Șifra și cealaltă Pua: ¹⁶„Când le ajutați pe femeile evreice să nască și le vedeți pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți; dar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” ¹⁷Dar moașele s-au temut de Tatăl nostru cel ceresc și n-au făcut cum le poruncise împăratul Egiptului, ci i-au lăsat pe băieți să trăiască. ¹⁸Atunci împăratul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și i-ați lăsat pe băieți să trăiască?”

¹⁹Moașele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence — sunt pline de vigoare și nasc înainte să ajungă moașa la ele.”

²⁰De aceea Tatăl nostru s-a purtat bine cu moașele, iar poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte puternic. ²¹Și pentru că moașele s-au temut de Tatăl nostru, el le-a dat familii ale lor. ²²Atunci Faraon a poruncit întregului său popor: „Să aruncați în Nil orice băiat care se naște la evrei, dar pe orice fată s-o lăsați să trăiască.”