Deuteronomul 11

11 ¹Așadar, iubește-l pe Tatăl tău și păzește întotdeauna cerințele lui, hotărârile lui, rânduielile lui și poruncile lui. ²Să știi astăzi — căci nu vorbesc copiilor tăi, care n-au cunoscut și n-au văzut disciplinarea Tatălui tău, măreția lui, mâna lui cea puternică, brațul lui cel întins — ³semnele lui și faptele pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului lui Faraon, împăratul Egiptului, și întregii lui țări, ⁴ce a făcut oștirii Egiptului, cailor și carelor ei, cum a năpustit apele Mării Roșii peste ei când te urmăreau și cum Tatăl nostru i-a nimicit până în ziua de azi; ⁵ce a făcut pentru tine în pustie, până ai ajuns în locul acesta; ⁶și ce a făcut lui Datan și lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben — când pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei, casele lor, corturile lor și orice ființă vie care îi urma, în mijlocul întregului Israel. ⁷Căci ochii tăi au văzut toată lucrarea cea mare pe care a făcut-o Tatăl nostru.

⁸Păzește toată porunca pe care ți-o dau astăzi, ca să fii tare, să intri și să iei în stăpânire țara în care treci ca s-o stăpânești, ⁹ca să ai zile multe în țara pe care Tatăl nostru a jurat s-o dea părinților tăi și urmașilor lor, o țară în care curge lapte și miere. ¹⁰Căci țara în care intri ca s-o stăpânești nu este ca țara Egiptului, din care ai ieșit, unde îți semănai sămânța și o udai cu piciorul, ca pe o grădină de legume. ^a a v10 Țăranii egipteni foloseau canale acționate cu piciorul ca să dirijeze apele revărsate ale Nilului peste câmpiile netede — cu totul altfel decât dealurile Canaanului, udate de ploaie. ¹¹Dar țara în care treci ca s-o stăpânești este o țară cu dealuri și văi, care se adapă din ploaia cerului. ¹²o țară de care are grijă Tatăl tău; ochii Tatălui tău sunt necurmat asupra ei, de la începutul până la sfârșitul anului. ¹³Dacă vei asculta cu adevărat poruncile pe care ți le dau astăzi — iubindu-l pe Tatăl tău și slujindu-i din toată inima ta și din tot sufletul tău — ¹⁴voi da țării tale ploaie la vremea ei, ploaia timpurie și ploaia târzie, ca să-ți strângi grâul, vinul tău cel nou și untdelemnul tău. ^b b v14 Ploile timpurii cad toamna, ca să înmoaie pământul pentru semănat; ploile târzii vin primăvara, chiar înainte de seceriș. ¹⁵Voi da iarbă pe câmpul tău pentru vitele tale și vei mânca și te vei sătura. ¹⁶Ia seama să nu ți se amăgească inima și să nu te abați ca să slujești altor dumnezei și să te închini înaintea lor, ¹⁷căci altfel se va aprinde mânia Tatălui nostru împotriva ta; va închide cerurile — și nu va mai fi ploaie, iar pământul nu-și va mai da rodul — și vei pieri curând din țara cea bună pe care ți-o dă Tatăl nostru.

¹⁸De aceea, așază cuvintele acestea ale mele în inima ta și în sufletul tău; leagă-le ca un semn la mâna ta și să fie ca niște aduceri-aminte pe fruntea ta. ^c c v18 „Semnele de pe frunte” erau cutiuțe care țineau porțiuni scrise din Scriptură, legate de frunte — obiceiul numit mai târziu purtarea tefilinului (filacterii). Porunca înfățișează păstrarea cuvintelor Tatălui nostru necurmat înaintea ochilor tăi. ¹⁹Învață-i pe copiii tăi — vorbește despre ele când stai în casa ta și când mergi pe drum, când te culci și când te scoli. ²⁰Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale, ²¹ca să aveți zile multe, tu și copiii tăi, în țara pe care Tatăl nostru a jurat s-o dea părinților tăi, cât vor fi cerurile deasupra pământului. ²²Căci, dacă vei păzi cu grijă toată porunca aceasta pe care ți-o dau — ca să-l iubești pe Tatăl tău, să umbli în toate căile lui și să te alipești de el — ²³atunci Tatăl nostru va izgoni dinaintea ta toate neamurile acestea și vei lua în stăpânire neamuri mai mari și mai puternice decât tine. ²⁴Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului tău va fi al tău: hotarul tău se va întinde de la pustie și Liban, de la Râu, Eufratul, până la marea de apus. ^d d v24 „Marea de apus” este Marea Mediterană, care se afla la hotarul de apus al lui Israel. ²⁵Nimeni nu va putea sta împotriva ta; Tatăl tău va așeza frica și groaza de tine peste orice țară pe care o vei călca, așa cum ți-a făgăduit.

²⁶Iată, pun astăzi înaintea ta o binecuvântare și un blestem: ²⁷binecuvântarea, dacă vei asculta de poruncile Tatălui tău pe care ți le dau astăzi; ²⁸și blestemul, dacă nu vei asculta de poruncile Tatălui tău, ci te vei abate de la calea pe care ți-o poruncesc astăzi, ca să mergi după alți dumnezei pe care nu i-ai cunoscut. ²⁹Când Tatăl tău te va duce în țara în care intri ca s-o stăpânești, să rostești binecuvântarea pe muntele Garizim și blestemul pe muntele Ebal. ³⁰Oare nu sunt ele dincolo de Iordan, spre apus, în țara canaaniților care locuiesc în Araba, în fața Ghilgalului, lângă stejarii din More? ³¹Căci treci Iordanul ca să intri și să iei în stăpânire țara pe care ți-o dă Tatăl tău; o vei stăpâni și vei locui în ea. ³²Să păzești cu grijă toate hotărârile și rânduielile pe care ți le dau astăzi.