Deuteronomul 10

10 ¹În vremea aceea, Tatăl nostru mi-a zis: „Taie două table de piatră ca cele dintâi, urcă-te la mine pe munte și fă un chivot de lemn. ²Voi scrie pe table cuvintele care erau pe cele dintâi table, pe care le-ai sfărâmat, iar tu să le pui în chivot.”

³Așa că am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi și m-am urcat pe munte cu cele două table în mână. ⁴El a scris pe table, ca mai înainte, cele zece porunci pe care Tatăl nostru vi le spusese pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Și Tatăl nostru mi le-a dat. ⁵M-am întors, am coborât de pe munte și am pus tablele în chivotul pe care îl făcusem; și acolo au rămas, cum mi-a poruncit Tatăl nostru.

⁶Israeliții au călătorit de la Beerot-Bene-Iaacan la Mosera, unde a murit Aaron și a fost îngropat; și fiul său Eleazar a slujit ca preot în locul lui. ⁷De acolo au călătorit la Gudgoda, iar de la Gudgoda la Iotbata, o țară cu pâraie de apă. ⁸În vremea aceea, Tatăl nostru a pus deoparte seminția lui Levi, ca să poarte chivotul legământului, să stea înaintea lui, să-i slujească și să binecuvânteze în numele lui, cum fac până în ziua de azi. ⁹De aceea Levi nu are parte, nici moștenire cu frații săi; Tatăl nostru este moștenirea lui, cum i-a promis Tatăl nostru.

¹⁰Am rămas pe munte, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și Tatăl nostru m-a ascultat și de data aceasta; Tatăl nostru n-a vrut să te nimicească.

¹¹Și Tatăl nostru mi-a zis: „Scoală-te, mergi înaintea poporului, ca să intre și să ia în stăpânire țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.”

Ce îți cere Tatăl nostru

¹²Și acum, Israele, ce îți cere Tatăl nostru decât să te temi de el, să umbli în toate căile lui, să-l iubești și să-i slujești cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, ¹³și să păzești poruncile Tatălui nostru și hotărârile lui pe care ți le poruncesc astăzi, spre binele tău? ¹⁴Iată, ale Tatălui nostru sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el. ¹⁵Totuși Tatăl nostru i-a iubit pe părinții tăi și a ales pe urmașii lor după ei, adică pe voi, dintre toate popoarele, cum este astăzi. ¹⁶Tăiați dar împrejur prepuțul inimii voastre și nu mai fiți încăpățânați. ^a a v16 „A tăia împrejur prepuțul inimii” înfățișează îndepărtarea a tot ce face inima împotrivitoare și închisă — deschizând-o pe deplin față de Tatăl nostru. ¹⁷Căci Tatăl nostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșător, care nu caută la fața oamenilor și nu primește mită. ¹⁸El face dreptate orfanului și văduvei și îl iubește pe străin, dându-i hrană și îmbrăcăminte. ¹⁹De aceea și voi să-l iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. ²⁰Să te temi de Tatăl nostru, să-i slujești, să te alipești de el și să juri pe numele lui. ²¹El este lauda ta, el este Tatăl tău, care a făcut pentru tine aceste lucruri mari și înfricoșătoare pe care ochii tăi le-au văzut. ²²Părinții tăi s-au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de inși; și acum Tatăl nostru te-a făcut atât de numeros ca stelele cerului.