Deuteronomul 9

9 ¹Ascultă, Israele: astăzi treci Iordanul ca să intri și să alungi neamuri mai mari și mai puternice decât tine — cetăți mari, întărite până la cer. ²Un popor mare și înalt, urmașii anachimilor, pe care îi cunoști și despre care ai auzit spunându-se: „Cine poate sta împotriva fiilor lui Anac?” ³Să știi astăzi: Tatăl tău trece înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va nimici și îi va supune înaintea ta; tu îi vei alunga și îi vei nimici repede, cum ți-a spus Tatăl tău.

⁴După ce Tatăl tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru neprihănirea mea m-a adus Tatăl nostru să stăpânesc țara aceasta” — ci din pricina răutății acestor neamuri îi alungă El dinaintea ta. ⁵Nu pentru neprihănirea ta, nici pentru curăția inimii tale intri să le iei țara, ci din pricina răutății acestor neamuri le alungă Tatăl tău dinaintea ta și ca să împlinească cuvântul pe care Tatăl tău l-a jurat părinților tăi — Avraam, Isaac și Iacov. ⁶Să știi dar: Tatăl tău îți dă țara aceasta bună în stăpânire, nu pentru neprihănirea ta, căci ești un popor încăpățânat.

Un popor care l-a pus la încercare pe Tatăl

⁷Adu-ți aminte și nu uita cum l-ai mâniat pe Tatăl tău în pustie. Din ziua în care ai ieșit din Egipt până ai ajuns în locul acesta, te-ai răzvrătit împotriva Tatălui tău. ⁸La Horeb l-ai mâniat pe Tatăl tău, și Tatăl tău s-a mâniat atât de tare pe tine, încât era gata să te nimicească. ^a a v8 Horeb este un alt nume pentru muntele Sinai, muntele unde Tatăl nostru a dat legământul. ⁹Când m-am suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care Tatăl tău l-a făcut cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă. ¹⁰Tatăl tău mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui, cuprinzând toate cuvintele pe care le-a rostit cu voi pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. ¹¹După patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Tatăl tău mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

¹²Atunci Tatăl tău mi-a zis: „Scoală-te, coboară repede de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; și-au făcut un idol turnat.”

¹³Mai mult, Tatăl tău mi-a zis: „Am văzut poporul acesta — este un popor încăpățânat. ¹⁴Lasă-mă, ca să-i nimicesc și să le șterg numele de sub cer, iar pe tine să te fac un neam mai puternic și mai numeros decât ei.”

¹⁵M-am întors și am coborât de pe munte, în timp ce muntele ardea în foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile. ¹⁶Când m-am uitat, am văzut că ați păcătuit împotriva Tatălui vostru: vă făcuserăți un vițel turnat, abătându-vă repede de la calea pe care v-o poruncise Tatăl vostru. ¹⁷Atunci am apucat cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat înaintea ochilor voștri. ¹⁸M-am aruncat înaintea Tatălui vostru ca și mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, din pricina întregului păcat pe care l-ați săvârșit, făcând ce este rău în ochii Tatălui vostru și mâniindu-l. ¹⁹Căci mă temeam de mânia și de urgia aprinsă pe care Tatăl tău o avea împotriva voastră, gata să vă nimicească. Dar Tatăl tău m-a ascultat și de data aceasta. ²⁰Tatăl tău s-a mâniat foarte tare pe Aaron, gata să-l nimicească; de aceea m-am rugat și pentru Aaron în vremea aceea. ²¹Am luat păcatul vostru, vițelul pe care-l făcuserăți, l-am ars în foc, l-am zdrobit și l-am măcinat bine până s-a făcut pulbere, apoi i-am aruncat pulberea în pârâul care coboară din munte. ²²La Tabera, la Masa și la Chibrot-Hataava l-ați întărâtat la mânie pe Tatăl vostru. ²³Când Tatăl vostru v-a trimis din Cades-Barnea, zicând: „Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-am dat-o”, v-ați răzvrătit împotriva poruncii Tatălui vostru, necrezându-l și neascultându-i glasul. ²⁴Ați fost răzvrătiți împotriva Tatălui vostru din ziua în care v-am cunoscut. ²⁵M-am aruncat deci înaintea Tatălui vostru în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți în care am stat întins acolo, pentru că Tatăl vostru spusese că vă va nimici. ²⁶M-am rugat Tatălui vostru: „Stăpâne al meu, Tată, nu nimici poporul tău, moștenirea ta, pe care l-ai răscumpărat prin măreția ta și l-ai scos din Egipt cu mână tare. ^b b v26 Moise se aruncă înaintea Tatălui nostru și mijlocește pentru poporul pe care nu-l putea mântui singur — o umbră a Mijlocitorului mai mare, Isus, care avea să stea între Tatăl nostru și copiii lui, ca să mijlocească pentru ei. ²⁷Adu-ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov. Nu privi la încăpățânarea poporului acestuia, la răutatea lor și la păcatul lor. ²⁸Altfel, locuitorii țării din care ne-ai scos vor zice: «Dumnezeu n-a putut să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și, fiindcă i-a urât, i-a scos ca să-i omoare în pustie.» ²⁹Căci ei sunt poporul tău, moștenirea ta, pe care ai scos-o prin puterea ta cea mare și prin brațul tău întins.”