Adu-ți aminte de Tatăl tău care te îngrijește
Cei patruzeci de ani de foame și de mană au fost o învățătură: omul nu trăiește numai cu pâine. Cum își disciplinează un om fiul, așa te disciplinează Tatăl tău. Adevărata primejdie este țara cea bună: burți pline, turme care cresc și o inimă care spune: mâna mea a făcut aceasta.
8 1Să păziți cu grijă fiecare poruncă pe care v-o dau astăzi, ca să trăiți, să vă înmulțiți, să intrați și să stăpâniți țara pe care Tatăl nostru a jurat-o părinților voștri. 2Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Tatăl tău în acești patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să știe ce era în inima ta—dacă vei păzi poruncile lui sau nu. 3Te-a smerit, te-a lăsat să flămânzești, apoi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu, nici părinții tăi n-o cunoșteați, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt din gura Tatălui nostru. 4Haina de pe tine nu s-a învechit și piciorul nu ți s-a umflat în acești patruzeci de ani. 5Să știi dar în inima ta că, așa cum disciplinează un om pe fiul său, tot așa te disciplinează și Tatăl tău. 6De aceea, păzește poruncile Tatălui tău, umblând în căile lui și temându-te de el. 7Căci Tatăl tău te duce într-o țară bună—o țară cu pâraie, cu izvoare și cu ape adânci care curg prin văi și prin dealuri, 8o țară cu grâu și orz, cu vii, smochini și rodii; o țară cu untdelemn de măsline și cu miere. 9o țară unde vei mânca pâine din belșug, fără să-ți lipsească nimic—o țară ale cărei pietre sunt fier și din ale cărei dealuri vei săpa aramă. 10Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Tatăl tău pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o.
11Ia seama să nu uiți pe Tatăl tău, nepăzind poruncile, rânduielile și legile lui pe care ți le poruncesc astăzi, 12căci când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi case frumoase și vei locui în ele, 13când cirezile și turmele tale se vor înmulți, când argintul și aurul tău se vor înmulți și când tot ce ai se va înmulți, 14atunci inima ta se va îngâmfa și vei uita pe Tatăl tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, 15care te-a călăuzit prin pustia aceea mare și înfricoșătoare, plină de șerpi veninoși și scorpioni, de secetă și fără apă, care ți-a scos apă din stânca de cremene, 16care te-a hrănit în pustie cu mană, necunoscută părinților tăi, ca să te smerească și să te încerce, iar la urmă să-ți facă bine. 17Ia seama—să nu zici în inima ta: „Puterea mea și tăria mâinii mele mi-au agonisit bogăția aceasta.” 18Adu-ți aminte de Tatăl tău, căci el îți dă putere să câștigi bogăție, ca să întărească legământul lui pe care l-a jurat părinților tăi, cum este astăzi.
19Dar dacă vei uita vreodată pe Tatăl tău și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, îți mărturisesc astăzi că vei pieri negreșit. 20Ca neamurile pe care Tatăl nostru le nimicește dinaintea ta, așa vei pieri și tu, pentru că n-ai ascultat de glasul Tatălui tău.