1 Samuel 30

30 ¹David și oamenii lui au ajuns la Țiclag a treia zi; amaleciții prădaseră Neghevul și Țiclagul, le atacaseră și le dăduseră foc ²și luaseră prizoniere femeile și pe toți cei de acolo, de la mic până la mare; nu omorâseră pe nimeni, ci îi luaseră cu ei și plecaseră în drumul lor. ³David și oamenii lui au ajuns la cetate și, iată, era arsă de foc, iar soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați în robie. ⁴David și oamenii lui au ridicat glasul și au plâns până n-au mai avut putere să plângă. ⁵Cele două soții ale lui David fuseseră și ele luate prizoniere: Ahinoam din Izreel și Abigail, văduva lui Nabal din Carmel. ⁶David era foarte strâmtorat, căci oamenii vorbeau să-l ucidă cu pietre, fiecare fiind amărât din pricina fiilor și a fiicelor sale; dar David s-a întărit în Tatăl nostru.

⁷David i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul.” Și Abiatar i-a adus lui David efodul.

⁸David L-a întrebat pe Tatăl nostru: „Să urmăresc ceata aceasta de prădători? O voi ajunge?” „Urmărește-i”, i-a zis el. „Îi vei ajunge negreșit și-i vei izbăvi pe toți.”

⁹Atunci David a plecat cu cei 600 de oameni ai lui și au ajuns la pârâul Besor, unde unii au rămas în urmă. ¹⁰David a continuat urmărirea cu 400 de oameni; 200 au rămas în urmă, prea sleiți ca să treacă pârâul Besor. ¹¹Au găsit un egiptean pe câmp, l-au adus la David și i-au dat pâine și apă. ¹²I-au mai dat o bucată de turtă de smochine și doi ciorchini de stafide. A mâncat, și puterile i-au revenit, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. ¹³David l-a întrebat: „Al cui ești și de unde vii?” El a zis: „Sunt un tânăr egiptean, robul unui amalecit. Stăpânul meu m-a părăsit acum trei zile, pentru că m-am îmbolnăvit.

¹⁴Am prădat Neghevul cheretiților, ținutul lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am ars Țiclagul cu foc.”

¹⁵David l-a întrebat: „Vrei să mă duci la ceata aceasta de prădători?” El a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei da în mâna stăpânului meu, și te voi duce la ei.”

¹⁶Egipteanul l-a dus pe David, și iată că erau risipiți pe tot câmpul, mâncând, bând și petrecând din pricina prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. ¹⁷David i-a lovit din amurg până în seara zilei următoare; au scăpat numai 400 de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. ¹⁸David a luat înapoi tot ce luaseră amaleciții și le-a izbăvit pe cele două soții ale sale. ¹⁹Nu le-a lipsit nimic, nici mic, nici mare, nici fii, nici fiice, nici din pradă, nici din tot ce li se luase; David a adus totul înapoi. ²⁰David a luat toate oile și toate vitele; oamenii lui le mânau înaintea celorlalte turme, zicând: „Aceasta este prada lui David.”

²¹David a ajuns la cei 200 de oameni care fuseseră prea sleiți ca să-l urmeze și care rămăseseră la pârâul Besor. Ei au ieșit în întâmpinarea lui David și a oamenilor care erau cu el; iar David, apropiindu-se, i-a salutat. ²²Dar toți oamenii răi și netrebnici dintre cei care merseseră cu David au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, nu le vom da nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar soția și copiii fiecăruia; să-i ia și să plece.”

²³Dar David a zis: „Să nu faceți așa, frații mei, cu ceea ce ne-a dat Tatăl nostru. El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de prădători care venise împotriva noastră. ²⁴Cine v-ar asculta în privința aceasta? Cel ce merge la luptă și cel ce rămâne la bagaje vor împărți deopotrivă.” ²⁵Din ziua aceea, David a făcut din aceasta o lege și o rânduială pentru Israel, care ține până în ziua de azi.

²⁶Când a ajuns David la Țiclag, a trimis din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii lui, zicând: „Iată un dar pentru voi din prada luată de la vrăjmașii Tatălui nostru.” ²⁷A trimis celor din Betel, celor din Ramot-Neghev, celor din Iatir, ²⁸celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, ²⁹celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, ³⁰celor din Horma, celor din Bor-Așan, celor din Atac, ³¹celor din Hebron și celor din toate locurile pe unde trecuse David cu oamenii lui.