Tatăl îl îndrumă pe David să salveze Cheila
David întreabă de două ori pe Tatăl nostru înainte să elibereze Cheila, apoi întreabă din nou și află că cetatea pe care a salvat-o l-ar preda. Ionatan îl găsește în pustie și îl întărește. Saul îl încercuiește în jurul unui munte, până când o năvală a Filistenilor îl cheamă în altă parte.
23 1I-au dat de știre lui David: „Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și jefuiesc ariile de treierat.”
2David L-a întrebat pe Tatăl nostru: „Să mă duc și să-i lovesc pe acești filisteni?” Iar Tatăl nostru i-a răspuns: „Du-te, lovește-i pe filisteni și salvează Cheila.”
3Oamenii lui David i-au zis: „Iată, aici în Iuda ne este frică; cu cât mai mult dacă ne vom duce la Cheila împotriva oștirilor filistene!”
4David L-a întrebat din nou pe Tatăl nostru, iar Tatăl nostru i-a răspuns: „Scoală-te, coboară la Cheila, căci îi dau pe filisteni în mâna ta.”
5David și oamenii lui s-au dus la Cheila, au luptat împotriva filistenilor, le-au luat vitele și i-au lovit cu o mare înfrângere, salvându-i astfel pe locuitorii Cheilei.
6Abiatar, fiul lui Ahimelec, fugise la David, la Cheila; a venit cu un efod în mână.
7Când a auzit Saul că David era la Cheila, a zis: „Dumnezeu mi l-a dat pe David în mână, căci singur s-a închis intrând într-o cetate cu porți și zăvoare.” 8Saul a chemat tot poporul la război, ca să coboare la Cheila și să-i împresoare pe David și pe oamenii lui. 9David a aflat că Saul punea la cale răul împotriva lui și i-a zis lui Abiatar, preotul: „Adu efodul aici.” 10David a zis: „O, Tată al meu, Dumnezeul lui Israel, robul tău a auzit bine că Saul are de gând să vină la Cheila și să nimicească cetatea din pricina mea.
11Mă vor da locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî Saul, cum a auzit robul tău? O, Tată al meu, Dumnezeul lui Israel, spune-i, te rog, robului tău.” Iar Tatăl nostru a zis: „Va coborî.”
12David a întrebat: „Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?” Iar Tatăl nostru a zis: „Vă vor da.”
13David și oamenii lui, cam șase sute la număr, au plecat din Cheila și au rătăcit din loc în loc. Când i s-a spus lui Saul că David scăpase din Cheila, a încetat să-l mai urmărească. 14David a rămas în pustiu, în locurile întărite, și în ținutul muntos al pustiului Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, dar Tatăl nostru nu l-a dat în mâna lui. 15David era la Horeș, în pustiul Zif, când a văzut că Saul ieșise să-i ia viața. 16Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David, la Horeș, și l-a întărit în Tatăl nostru. 17„Nu te teme”, i-a zis el. „Mâna tatălui meu Saul nu te va găsi. Tu vei fi împărat peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine. Chiar și tatăl meu Saul știe lucrul acesta.” 18Au făcut amândoi legământ înaintea Tatălui nostru. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s-a dus acasă.
19Apoi zifiții s-au suit la Saul, la Ghibea, și i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi, în locurile întărite de la Horeș, pe dealul Hachila, la miazăzi de Ieșimon? 20Acum, împărate, coboară, coboară negreșit, oricând dorești; datoria noastră este să-l dăm în mâna împăratului.”
21Saul a răspuns: „Să fiți binecuvântați de Tatăl nostru, căci v-ați îndurat de mine! 22Duceți-vă, pregătiți-vă mai departe; aflați unde își pune piciorul și cine l-a văzut acolo, căci mi s-a spus că este foarte viclean. 23Aflați toate ascunzătorile unde se ascunde, apoi aduceți-mi știri sigure. Voi merge cu voi și, dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.”
24S-au sculat și au plecat la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustiul Maon, în Araba, la miazăzi de Ieșimon. 25Saul și oamenii lui au pornit să-l caute. I s-a dat de știre lui David, și el a coborât la stâncă și a rămas în pustiul Maon. Când a auzit Saul, l-a urmărit pe David în pustiul Maon. 26Saul mergea pe o latură a muntelui, iar David și oamenii lui pe cealaltă. David se grăbea să scape de Saul, pe când Saul și oamenii lui îi înconjurau pe David și pe oamenii lui ca să-i prindă. 27Dar a venit un sol la Saul și i-a zis: „Vino repede, căci filistenii au năvălit în țară!” 28Așa că Saul a încetat să-l mai urmărească pe David și s-a dus împotriva filistenilor. De aceea au numit locul acela Sela-Hamahlecot. a a v28 Sela-Hamahlecot înseamnă „stânca despărțirii” — locul unde Saul și David au fost despărțiți unul de altul, când năvala filistenilor l-a silit pe Saul să întrerupă urmărirea. 29Apoi David s-a suit de acolo și a locuit în locurile întărite din En-Ghedi.