Psalmii 66

66 ¹Strigați de bucurie către Tatăl nostru, tot pământul! ²Cântați slava numelui său; faceți slăvită lauda lui. ³Spuneți-I Tatălui nostru: „Cât de înfricoșătoare sunt faptele tale! Prin marea ta putere vrăjmașii tăi se pleacă înaintea ta. ⁴Tot pământul ți se închină și cântă laude ție; cântă laude numelui tău.”

⁵Veniți și vedeți lucrările Tatălui nostru, înfricoșător în faptele lui față de toți oamenii. ⁶El a prefăcut marea în uscat; au trecut râul cu piciorul. Acolo ne-am bucurat în el. ⁷El stăpânește prin puterea lui pe vecie; ochii lui veghează asupra neamurilor — să nu se înalțe cei răzvrătiți.

⁸Binecuvântați-L pe Tatăl nostru, toate popoarele; faceți să se audă glasul laudei lui, ⁹El ne-a păstrat printre cei vii și n-a lăsat să ni se clatine picioarele. ¹⁰Căci tu, Tatăl nostru, ne-ai pus la încercare pe noi; ne-ai lămurit cum se lămurește argintul. ¹¹Ne-ai adus în laț; ai pus pe spinările noastre o povară apăsătoare. ¹²Ai lăsat oameni să încalece peste capetele noastre; am trecut prin foc și prin apă, dar ne-ai scos la loc de belșug. ^a a v12 „A încăleca peste capetele noastre” este o expresie veche pentru a fi complet dominat și supus.

¹³Voi intra în casa ta cu arderi-de-tot; îmi voi împlini juruințele față de tine, ¹⁴juruințele pe care le-au rostit buzele mele și le-a făgăduit gura mea când eram în strâmtorare. ¹⁵Îți voi aduce arderi-de-tot din animale îngrășate, cu fumul berbecilor jertfiți; voi aduce tauri și țapi.

¹⁶Veniți și ascultați, voi toți care vă temeți de Tatăl nostru, și vă voi spune ce a făcut el pentru sufletul meu. ¹⁷Am strigat către el cu gura mea, și pe limba mea era lauda înaltă. ¹⁸Dacă aș fi nutrit păcatul în inima mea, Tatăl Suveran nu ar fi ascultat. ¹⁹Dar cu adevărat Tatăl nostru m-a ascultat; a luat aminte la rugăciunea mea. ²⁰Binecuvântat să fie Tatăl nostru, care nu a lepădat rugăciunea mea și nu și-a luat de la mine dragostea lui cea de legământ!