Psalmii 104

104 ¹Binecuvântează pe Tatăl nostru, suflete al meu. Tatăl meu, Tu ești foarte mare; ești îmbrăcat cu strălucire și măreție.

²Se învăluie în lumină ca într-o haină; întinde cerurile ca un cort. ³Își clădește odăile de sus peste ape; face din nori carul Său; umblă pe aripile vântului. ⁴Face din vânturi solii Săi, din flăcări de foc, slujitorii Săi. ^a a v4 Cartea Evreilor citează acest vers pentru a arăta că Tatăl nostru face din vânt și din foc chiar slujitorii Săi — în timp ce Fiul domnește ca stăpân, nu ca slujitor.

⁵A așezat pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. ⁶L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină; apele stăteau deasupra munților. ⁷La mustrarea Ta au fugit; la bubuitul tunetului Tău au fugit în grabă. ⁸Munții s-au ridicat, văile s-au lăsat până la locul pe care li l-ai hotărât. ⁹Le-ai pus un hotar pe care nu-l pot trece, ca să nu mai acopere niciodată pământul.

¹⁰Faci să țâșnească izvoare în văi; ele curg printre dealuri. ¹¹Ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici își potolesc setea. ¹²Lângă ele își fac cuib păsările cerului; ele cântă printre ramuri. ¹³Adapă munții din odăile Sale de sus; pământul se satură din rodul lucrării Tale. ¹⁴Face să crească iarbă pentru vite și plante pe care oamenii să le cultive, scoțând hrană din pământ, ¹⁵și vin ca să înveselească inima omului, untdelemn ca să-i facă fața să strălucească și pâine ca să întărească inima omului. ¹⁶Copacii Tatălui nostru sunt adăpați din belșug, cedrii Libanului pe care i-a sădit. ¹⁷În ei își fac păsările cuiburile; barza își are casa printre brazi. ¹⁸Munții cei înalți sunt pentru caprele sălbatice; stâncile sunt un adăpost pentru iepurii de stâncă.

¹⁹A făcut luna ca să însemne vremurile; soarele își cunoaște timpul apusului. ²⁰Tu aduci întunericul și se face noapte, când toate fiarele pădurii încep să mișune. ²¹Puii de leu răcnesc după pradă, căutându-și hrana de la Tatăl nostru. ²²Când răsare soarele, ele se retrag și se culcă în vizuinile lor. ²³Omul iese la lucrul său și la munca sa până seara.

²⁴Cât de multe sunt lucrările Tale, Tatăl nostru! Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de făpturile Tale. ²⁵Iată marea, mare și întinsă, mișunând de viețuitoare fără număr, ființe vii mici și mari deopotrivă. ²⁶Acolo corăbiile merg încoace și încolo, și Leviatanul, pe care l-ai întocmit ca să se joace în ea. ^b b v26 Leviatanul: un monstru marin înfricoșător din tradiția ebraică veche, înfățișat aici ca făptura lui Dumnezeu care zburdă în ocean.

²⁷Toate acestea își ațintesc privirea spre Tine, ca să le dai hrana la timpul potrivit. ²⁸Când le dai Tu, ele o strâng; când Îți deschizi mâna, se umplu de bunătăți. ²⁹Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, mor și se întorc în țărâna lor. ³⁰Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create, și Tu înnoiești fața pământului.

³¹Slava Tatălui nostru să dăinuie în veci; Tatăl nostru să se bucure de lucrările Sale. ³²El privește pământul și el se cutremură; atinge munții și ei fumegă.

³³Voi cânta Tatălui nostru cât voi trăi; voi cânta laude Tatălui nostru cât voi avea suflare. ³⁴Cugetarea mea să fie plăcută înaintea Lui, căci eu mă bucur în Tatăl nostru. ³⁵Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie. Binecuvântează pe Tatăl nostru, suflete al meu. Aleluia!