Filipeni 4

4 ¹Așadar, frații și surorile mele preaiubiți și mult doriți, bucuria și cununa mea, rămâneți astfel neclintiți în Domnul, preaiubiților.

²O îndemn pe Evodia și o îndemn pe Sintichia să fie într-un gând în Domnul. ³Da, te rog și pe tine, adevărat tovarăș de lucru: ajută-le pe aceste femei — ele s-au luptat împreună cu mine pentru Evanghelie, alături de Clement și de ceilalți împreună-lucrători ai mei, ale căror nume sunt în cartea vieții.

⁴Bucurați-vă totdeauna în Domnul; iarăși vă spun: bucurați-vă. ⁵Arătați tuturor blândețea voastră. Domnul este aproape. ⁶Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, prin rugăciune și cerere cu mulțumiri, faceți cunoscute cererile voastre Tatălui nostru. ⁷Și pacea Tatălui nostru, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.

⁸În sfârșit, fraților, ațintiți-vă gândurile la tot ce este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de admirat, ales și vrednic de laudă — și stăruiți mereu asupra acestor lucruri. ⁹Ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine — faceți aceste lucruri, și Tatăl nostru al păcii va fi cu voi.

Tatăl, cinstit prin dărnicia lor

¹⁰M-am bucurat mult în Domnul că, în sfârșit, ați reînnoit grija voastră pentru mine — vă păsa într-adevăr, dar vă lipsea prilejul. ¹¹Nu că vorbesc împins de nevoie, căci am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurare. ¹²Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și în orice împrejurare m-am deprins cu taina: să fiu sătul și flămând, în belșug și în lipsă. ¹³Pot totul prin Hristos, care mă întărește. ¹⁴Totuși, bine ați făcut că ați luat parte la necazul meu. ¹⁵Voi, filipenilor, știți și voi că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut parte cu mine la dat și la primit, afară de voi singuri. ¹⁶Chiar și la Tesalonic mi-ați trimis, de mai multe ori, ajutor pentru nevoile mele. ¹⁷Nu că aș căuta darul, ci caut rodul care sporește spre folosul vostru. ¹⁸Am primit plata pe deplin și chiar mai mult — sunt îndestulat, după ce am primit de la Epafrodit darurile voastre, un dar de bun miros, o jertfă primită și plăcută Tatălui nostru. ^a a v18 Pavel împrumută limbajul jertfelor de la templu pentru a descrie darul bănesc al filipenilor ca pe un adevărat act de închinare. ¹⁹Iar Tatăl meu va împlini toate nevoile voastre, după bogăția sa, în slavă, în Hristos Isus. ²⁰Iar Tatălui nostru să fie slava în vecii vecilor. Amin.

Salutări de încheiere

²¹Salutați pe fiecare sfânt în Hristos Isus. Frații care sunt cu mine vă salută. ²²Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa Cezarului. ^b b v22 „Casa Cezarului” se referă la sclavii, liberții și slujitorii aflați în slujba împăratului roman — nu la familia lui.

²³Harul Domnului Isus Hristos să fie cu duhul vostru. Amin.