Matei 9

9 ¹Isus S-a urcat într-o barcă, a trecut dincolo și a venit în cetatea Lui.

²Unii I-au adus un paralitic care zăcea pe un pat. Văzând credința lor, Isus i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, fiule; păcatele îți sunt iertate.”

³Atunci unii dintre învățătorii Legii și-au zis în sinea lor: „Omul acesta hulește.”

⁴Cunoscând gândurile lor, Isus a zis: „De ce nutriți gânduri rele în inimile voastre? ⁵Ce este mai ușor: să spun: «Păcatele îți sunt iertate» sau să spun: «Scoală-te și umblă»? ⁶Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – apoi i-a zis paraliticului: „Scoală-te, ia-ți patul și du-te acasă.”

⁷Omul s-a sculat și s-a dus acasă. ⁸Văzând aceasta, mulțimile s-au înspăimântat și L-au slăvit pe Tatăl nostru, care le-a dat oamenilor o asemenea putere.

Isus îl cheamă pe Matei

⁹Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă. „Urmează-Mă”, i-a zis. Și Matei s-a sculat și L-a urmat.

¹⁰Pe când Isus stătea la masă în casa lui Matei, mulți vameși și păcătoși au venit și s-au așezat la masă cu El și cu ucenicii Lui. ¹¹Văzând aceasta, fariseii i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?”

¹²Auzind aceasta, Isus a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ¹³Dar duceți-vă și învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, nu jertfă.» Căci n-am venit să-i chem pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Vinul nou are nevoie de burdufuri noi

¹⁴Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan și L-au întrebat: „De ce noi și fariseii postim des, dar ucenicii Tăi nu postesc?”

¹⁵Isus le-a răspuns: „Pot oare prietenii mirelui să jelească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei – atunci vor posti. ¹⁶Nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; căci peticul se desprinde din haină și ruptura se face mai rea. ¹⁷Oamenii nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile plesnesc, vinul se varsă și burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi și astfel amândouă se păstrează.”

Rugămintea unui tată și atingerea unei femei

¹⁸Pe când le vorbea El aceste lucruri, a venit un fruntaș al sinagogii, I s-a închinat și a zis: „Fiica mea tocmai a murit. Dar vino, pune-Ți mâna peste ea și va trăi.”

¹⁹Isus S-a sculat și a mers cu el, împreună cu ucenicii Lui. ²⁰Chiar atunci, o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge s-a apropiat din spate și s-a atins de marginea hainei Lui. ²¹Căci își zicea în sinea ei: „Numai să mă ating de haina Lui și voi fi vindecată.”

²²Isus S-a întors și a văzut-o. „Îndrăznește, fiică”, a zis El, „credința ta te-a vindecat.” Și femeia a fost vindecată chiar în clipa aceea.

²³Când a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii și i-a văzut pe cântăreții din fluier și mulțimea gălăgioasă,

²⁴le-a zis: „Dați-vă la o parte. Fetița n-a murit, ci doarme.” Dar ei râdeau de El.

²⁵După ce a fost scoasă afară mulțimea, Isus a intrat, a apucat-o de mână pe fetiță și ea s-a sculat. ²⁶Și vestea aceasta s-a răspândit în tot ținutul acela.

Orbii văd, muții vorbesc

²⁷Când a plecat Isus de acolo, L-au urmat doi orbi, care strigau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”

²⁸După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. El i-a întrebat: „Credeți că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

²⁹Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: „Facă-vi-se după credința voastră.” ³⁰Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu asprime: „Vedeți să nu știe nimeni lucrul acesta.”

³¹Dar ei, după ce au ieșit, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.

³²Pe când ieșeau ei, iată că I-au adus lui Isus un om mut, stăpânit de un demon. ³³După ce a fost scos demonul, mutul a vorbit. Și mulțimile s-au minunat și au zis: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel.”

³⁴Dar fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul căpeteniei demonilor.”

Tatăl cheamă lucrători pentru seceriș

³⁵Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, vestind Evanghelia Împărăției Tatălui nostru și vindecând orice boală și orice neputință. ³⁶Când a văzut mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi care n-au păstor.

³⁷Atunci le-a zis ucenicilor Lui: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii. ³⁸Rugați-L deci pe Tatăl secerișului să scoată lucrători la secerișul lui.” ^a a v38 Isus le spune ucenicilor Săi să-L roage pe stăpânul secerișului – Tatăl nostru – să trimită lucrători. Secerișul oamenilor care se întorc acasă îi aparține Tatălui, iar el este cel care trimite lucrători la holda lui.