Isaia 59

59 ¹Iată, mâna Tatălui nostru nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea lui prea surdă ca să audă. ²Dar nelegiuirile voastre v-au despărțit de Tatăl vostru, și păcatele voastre i-au ascuns fața de voi, încât nu aude. ³Căci mâinile voastre sunt pângărite de sânge, și degetele voastre de păcat; buzele voastre au rostit minciuni, limba voastră murmură răutate. ⁴Nimeni nu cheamă la dreptate, și nimeni nu pledează cu cinste. Se încred în deșertăciune și spun minciuni; zămislesc necaz și nasc răutate. ⁵Clocesc ouă de viperă și țes pânză de păianjen; cine mănâncă din ouăle lor moare, și când unul este zdrobit, iese o viperă. ⁶Pânzele lor nu pot ajunge haină, și nu se pot acoperi cu ceea ce fac. Lucrările lor sunt lucrări de nelegiuire, și mâinile lor sunt pline de violență. ⁷Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri de nelegiuire; prăpădul și distrugerea sunt de-a lungul fiecărui drum al lor. ⁸Calea păcii nu o cunosc, și nu este dreptate în căile lor. Și-au făcut cărările strâmbe; nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea. ⁹De aceea dreptatea este departe de noi, și neprihănirea nu ajunge până la noi. Așteptăm lumina, dar este numai întuneric; strălucirea, dar umblăm în negură. ¹⁰Bâjbâim de-a lungul zidului ca orbii; ca cei fără ochi bâjbâim. Ne poticnim în miezul zilei ca în amurg; între cei puternici suntem ca morții. ¹¹Mormăim cu toții ca urșii și gemem jalnic ca porumbeii. Așteptăm dreptatea, dar nu este; mântuirea, dar rămâne departe de noi. ¹²Căci răzvrătirile noastre sunt multe înaintea ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră. Răzvrătirile noastre sunt cu noi, și nelegiuirile noastre le cunoaștem: ¹³răzvrătindu-ne și tăgăduindu-l pe Tatăl nostru, întorcându-ne de la a-l urma pe Tatăl nostru, rostind asuprire și răzvrătire, zămislind și murmurând din inimă cuvinte mincinoase.

¹⁴Astfel, dreptatea este dată înapoi, și neprihănirea stă departe; căci adevărul s-a poticnit în piața publică, și cinstea nu poate intra. ¹⁵Adevărul lipsește, și cine se întoarce de la rău este jefuit. Tatăl nostru a văzut aceasta și nu i-a plăcut că nu era dreptate. ¹⁶A văzut că nu era nimeni, și s-a îngrozit că nimeni nu intervenea; așa că brațul lui a adus mântuirea, și neprihănirea lui l-a sprijinit. ^a a v16 Tatăl nostru a văzut că nimeni nu putea mântui, așa că și-a trimis propriul braț — puterea mântuirii lui. Ioan identifică brațul Tatălui nostru ca fiind Isus (Ioan 12:38). ¹⁷A îmbrăcat neprihănirea ca o platoșă, și un coif al mântuirii pe cap; s-a îmbrăcat în veșminte ale izbăvirii și s-a învelit în râvnă ca într-o mantie.

¹⁸După faptele lor, așa va răsplăti: mânie potrivnicilor lui, răsplată dușmanilor lui; ținuturilor depărtate de pe țărmuri le va da ce merită. ¹⁹Astfel se vor teme de Numele Tatălui nostru de la apus, și de slava lui de la răsăritul soarelui; căci va veni ca un râu năvalnic, mânat de vântul Tatălui nostru. ²⁰Atunci Răscumpărătorul — Isus — va veni în Sion, la cei din Iacov care se întorc de la păcatele lor, zice Tatăl nostru. ^b b v20 Pavel citează acest verset despre întoarcerea lui Isus — Romani 11:26. Răscumpărătorul care vine în Sion ca să adune copiii Tatălui nostru este Isus.

²¹„Cât despre mine, acesta este legământul meu cu ei”, zice Tatăl nostru: „Duhul meu care este peste tine, și cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta, nu se vor depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi”, zice Tatăl nostru, „de acum înainte și în veci.”