Coboară, fiică a Babilonului
Babilonului i se spune să coboare de pe tron, să ia râșnița de roabă și să stea în țărână. Tatăl nostru s-a folosit de ea ca să-l pedepsească pe Israel, dar ea n-a arătat milă nici bătrânilor și își spunea că nimeni n-o vede. Astrologii ei ard ca miriștea; nimeni n-o scapă.
47 1„Coboară, așază-te în țărână, fecioară, fiică a Babilonului; stai pe pământul gol, fără tron, fiică a caldeenilor. Nu te vor mai numi gingașă și delicată.
2„Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți vălul, dezbracă-ți haina, dezgolește-ți picioarele, treci prin râuri. 3Goliciunea ta va fi descoperită, și rușinea ta se va vedea. Voi aduce dreptate și nu voi cruța pe nimeni.”
4Răscumpărătorul nostru — Tatăl oștirilor cerești este numele lui — Sfântul lui Israel, Tatăl nostru.
5Stai în tăcere și intră în întuneric, fiică a babilonienilor; căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor. 6M-am mâniat pe copiii mei; mi-am pângărit moștenirea și i-am dat în mâna ta. Nu le-ai arătat îndurare; ai pus un jug foarte greu chiar și pe cei bătrâni. 7Ai zis: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna» — așa că nu ai luat aceste lucruri la inimă, nici nu ți-ai amintit cum se va sfârși.
8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, care stai în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt, și nu mai este nimeni afară de mine; niciodată nu voi sta ca o văduvă, nici nu voi cunoaște pierderea copiilor.» 9Dar amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta într-o clipă, într-o singură zi: pierderea copiilor și văduvia. Vor veni asupra ta din plin, în ciuda multelor tale vrăjitorii și a marii puteri a descântecelor tale.
10Te-ai încrezut în răutatea ta; ai zis: «Nimeni nu mă vede pe mine.» Înțelepciunea și cunoștința ta te-au rătăcit, așa că ai gândit: «Eu singură sunt, și nimeni nu există afară de mine.» 11De aceea va veni peste tine o nenorocire pe care nu vei ști cum s-o alungi cu descântece; prăpădul va cădea peste tine, pe care nu-l vei putea îndepărta; ruina va veni asupra ta deodată, înainte să-ți dai seama.
12Rămâi, dar, cu descântecele tale și cu multele tale vrăjitorii la care ai trudit din tinerețe. Poate că vei izbuti; poate că vei stârni groază. 13Ești istovită de multele tale sfaturi. Să se ridice și să te scape pe tine — cei care cercetează cerurile, care privesc stelele, care la fiecare lună nouă prezic ce va veni asupra ta. 14Iată, sunt ca miriștea; focul îi arde. Nu se pot scăpa pe ei înșiși din puterea flăcării. Aceștia nu sunt cărbuni la care să te încălzești, nici foc lângă care să stai. 15Aceasta este ce îți sunt ei — cei cu care ai lucrat și ai făcut negoț din tinerețe. Fiecare rătăcește în direcția lui; nu este nimeni care să te scape.