Căderea lui Efraim din slavă
Efraim era odinioară temut și acum moare, cu idoli făcuți de meșteri și cu o bunăstare care a născut uitare. Tatăl nostru spune că îi va întâmpina ca o ursoaică lipsită de pui. Un rând despre răscumpărarea din mormânt trece ca o scânteie, apoi capitolul se închide într-o violență înspăimântătoare.
13 1Când vorbea Efraim, era tremur; era înălțat în Israel. Dar s-a făcut vinovat prin Baal și a murit.
2Și acum păcătuiesc tot mai mult, făcându-și idoli turnați—chipuri de argint plăsmuite după priceperea lor, toate lucrarea meșterilor. Acestora le zic: „Cei ce aduc jertfe să sărute vițeii!” 3De aceea vor fi ca negura dimineții, ca roua care se risipește devreme, ca pleava luată de vânt de pe arie și ca fumul care iese pe fereastră.
4Dar Eu sunt Tatăl tău, care te-am scos din țara Egiptului; nu cunoști alt Tată afară de Mine și în afară de Mine nu este niciun mântuitor. 5Eu te-am cunoscut în pustie, în țara secetei arzătoare. 6Când i-am hrănit, s-au săturat; s-au săturat, și inima lor s-a îngâmfat; de aceea M-au uitat. 7De aceea am ajuns pentru ei ca un leu; ca un leopard pândesc lângă drum. 8Mă voi năpusti asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei; le voi sfâșia învelișul inimii. Acolo îi voi mânca precum un leu, așa cum i-ar sfâșia o fiară sălbatică.
9Israele, îți aduci pieirea asupra ta fiindcă ești împotriva Mea—împotriva ajutorului tău. 10Unde este acum împăratul tău, ca să te scape în toate cetățile tale? Unde sunt cârmuitorii tăi, despre care ziceai: „Dă-mi un împărat și căpetenii”? 11Ți-am dat un împărat în mânia Mea și în urgia Mea l-am luat înapoi.
12Vinovăția lui Efraim este pecetluită; păcatul lui este pus deoparte. 13Durerile nașterii vin asupra lui, dar este un fiu neînțelept; căci, când vine vremea, nu iese la deschiderea pântecelui. a a v13 Imaginea este a unui prunc care refuză să iasă la naștere — Efraim este prea nesăbuit ca să răspundă crizei care cheamă la pocăință.
14Din puterea mormântului îi voi răscumpăra; din moarte îi voi izbăvi. Unde îți sunt molimele, o, Moarte? Unde îți este pieirea, o, mormântule? Căința este ascunsă de ochii Mei. b b v14 Când Isus a înviat din mormânt, Tatăl nostru a prefăcut tocmai aceste cuvinte într-un strigăt de biruință — Pavel le reia: „Moarte, unde îți este boldul?” Mormântul nu i-a putut ține pe copiii pe care Tatăl nostru a venit să-i răscumpere.
15Deși înflorește printre trestii, va veni un vânt de răsărit—un vânt al Tatălui nostru, ridicându-se din pustie. Izvorul lui va seca și fântâna lui se va usca; vântul de răsărit îi va prăda vistieria de orice lucru de preț. 16Samaria își va purta vinovăția, pentru că s-a răzvrătit împotriva Tatălui ei. Vor cădea de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiți, iar femeile lor însărcinate vor fi spintecate.
