Ezechiel 31

31 ¹În anul al unsprezecelea, în luna a treia, în ziua întâi, cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²„Fiul omului, spune-i lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimilor lui: Cu cine te asemeni tu în măreția ta? ³Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase și cu umbra pădurii, falnic la înălțime, cu vârful printre nori. ⁴Apele l-au făcut mare, adâncul l-a făcut să crească înalt, râurile lui curgând în jurul locului unde fusese sădit și trimițându-și pâraiele spre toți copacii câmpului. ⁵Astfel, înălțimea lui s-a ridicat deasupra tuturor copacilor câmpului; crengile lui s-au înmulțit și ramurile lui s-au lungit din pricina apelor îmbelșugate, pe când se întindea. ⁶În crengile lui își făceau cuib toate păsările cerului, sub ramurile lui fătau toate fiarele câmpului, iar la umbra lui locuiau toate neamurile mari. ⁷Era frumos în măreția lui, cu ramurile lui lungi, căci rădăcinile lui ajungeau până la ape îmbelșugate. ⁸Cedrii din grădina Tatălui nostru nu se puteau măsura cu el; chiparoșii nu ajungeau crengile lui, iar platanii nu erau ca ramurile lui. Niciun copac din grădina Tatălui nostru nu era ca el în frumusețe. ⁹Eu l-am făcut frumos cu mulțimea ramurilor lui, și toți copacii Edenului care erau în grădina Tatălui nostru l-au invidiat.

¹⁰De aceea, așa vorbește Stăpânul Tată: „Pentru că s-a înălțat atât de sus, și-a ridicat vârful printre nori și inima i s-a îngâmfat de înălțimea lui, ¹¹«L-am dat în mâinile celui puternic dintre neamuri, care negreșit s-a purtat cu el; l-am izgonit pentru răutatea lui. ¹²Niște străini, cei mai necruțători dintre neamuri, l-au tăiat și l-au lăsat acolo. Ramurile lui au căzut pe munți și în toate văile, crengile lui au zăcut frânte în toate râpele țării, iar toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. ¹³Pe trunchiul lui căzut se așază toate păsările, iar printre ramurile lui, toate animalele sălbatice, ¹⁴pentru ca niciun copac bine udat să nu se mai înalțe atât de sus, nici să nu-și mai ridice vârful printre nori, și niciunul care bea apă să nu se mai înalțe până acolo. Căci toți sunt dați morții, în adâncurile pământului, în mijlocul muritorilor, împreună cu cei care coboară în groapă.»

¹⁵Așa vorbește Stăpânul Tată: „În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am făcut adâncul să jelească și l-am acoperit de doliu pentru el; i-am oprit râurile și apele cele îmbelșugate au fost stăvilite. Am întunecat Libanul din pricina lui și toți copacii câmpului s-au veștejit din pricina lui. ¹⁶La vuietul căderii lui am făcut neamurile să se cutremure, când l-am aruncat în Locuința morților împreună cu cei care coboară în groapă. Atunci, în adâncurile pământului, toți copacii Edenului, cei mai aleși și mai frumoși ai Libanului, toți cei care beau apă, au fost mângâiați. ¹⁷Și ei s-au coborât împreună cu el în Locuința morților, la cei uciși de sabie — cei care erau tăria lui și care locuiau la umbra lui printre neamuri.

¹⁸„Cu care dintre copacii Edenului te asemănai tu în slavă și în măreție? Și totuși, împreună cu copacii Edenului vei fi coborât în adâncurile pământului, ca să zaci în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei uciși de sabie. Acesta este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Tată.”