Deuteronomul 19

19 ¹Când Tatăl tău va nimici neamurile a căror țară ți-o dă Tatăl tău, și le vei izgoni, și te vei așeza în cetățile și în casele lor, ²să pui deoparte trei cetăți în țara pe care Tatăl tău ți-o dă în stăpânire. ³Să pregătești drumuri și să împarți în trei ținutul țării pe care Tatăl tău ți-o dă de moștenire, ca oricine ucide pe cineva să poată fugi acolo. ⁴Iată cazul ucigașului care fuge acolo ca să trăiască: cel care își lovește aproapele fără voie, fără să-l fi urât mai înainte, ⁵ca atunci când un om se duce în pădure cu aproapele său să taie lemne, mâna lui ridică securea ca să doboare un copac, fierul scapă din coadă și îl lovește de moarte pe aproapele său — el poate fugi într-una din aceste cetăți și să trăiască. ⁶Altfel, răzbunătorul sângelui, aprins de mânie, l-ar putea urmări pe ucigaș pe drumul cel lung, l-ar ajunge și l-ar ucide, deși nu era vrednic de moarte, fiindcă nu-l urâse pe aproapele său mai înainte. ^a a v6 Răzbunătorul sângelui era ruda cea mai apropiată a celui ucis, de la care obiceiul din vechime aștepta să-l urmărească pe ucigaș; cetățile de scăpare îl păzeau pe ucigașul fără voie de această răzbunare până la o judecată dreaptă. ⁷De aceea îți poruncesc: pune deoparte trei cetăți pentru tine. ⁸Dacă Tatăl tău îți va lărgi hotarele, cum le-a jurat părinților tăi, și îți va da toată țara pe care le-a făgăduit-o. ⁹Dacă vei păzi cu grijă toată această poruncă pe care ți-o dau astăzi — să-l iubești pe Tatăl tău și să umbli întotdeauna în căile lui — să mai adaugi încă trei cetăți la aceste trei, ¹⁰ca să nu se verse sânge nevinovat în țara pe care Tatăl tău ți-o dă de moștenire, și să nu cadă asupra ta vina sângelui. ¹¹Dar dacă un om îl urăște pe aproapele său, îl pândește, se aruncă asupra lui și îl lovește de moarte, apoi fuge într-una din aceste cetăți, ¹²bătrânii cetății lui vor trimite să-l aducă înapoi și îl vor da în mâna răzbunătorului sângelui ca să moară. ¹³Să nu-l privești cu milă; să ștergi din Israel vina sângelui nevinovat, ca să-ți fie bine.

Cinstește hotarul aproapelui tău

¹⁴Să nu muți hotarul aproapelui tău, pus de cei dinainte, în moștenirea pe care o vei moșteni în țara pe care Tatăl tău ți-o dă în stăpânire.

¹⁵Un singur martor nu poate osândi pe nimeni pentru vreun păcat sau vreo nelegiuire, oricare ar fi greșeala. Un lucru se adeverește numai pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁶Dacă un martor mincinos se ridică împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, ¹⁷cei doi oameni care au neînțelegerea să stea înaintea Tatălui tău, înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi în slujbă în zilele acelea. ¹⁸Judecătorii să cerceteze cu amănuntul. Dacă martorul este mincinos și a mărturisit strâmb împotriva fratelui său, ¹⁹să-i faceți cum a gândit el să facă fratelui său; să scoateți răul din mijlocul vostru. ²⁰Ceilalți vor auzi și se vor teme, și nu vor mai face niciodată un lucru atât de rău în mijlocul vostru. ²¹Să n-ai milă: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.