Deuteronomul 20

20 ¹Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai, care de luptă și o oștire mai mare decât a ta, să nu te temi de ei, căci Tatăl tău este cu tine — Cel care te-a scos din țara Egiptului. ²Când veți fi gata să intrați în luptă, preotul să se apropie și să vorbească poporului. ³Să le spună: „Ascultă, Israele: astăzi mergeți la luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Nu vă pierdeți curajul, nu vă temeți, nu vă îngroziți și nu tremurați înaintea lor, ⁴căci Tatăl vostru merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva vrăjmașilor voștri și să vă dea biruința.”

⁵Apoi mai-marii oștirii vor vorbi poporului: „Este cineva care și-a zidit o casă nouă, dar n-a sfințit-o? Să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul s-o sfințească. ⁶Este cineva care a sădit o vie, dar încă nu s-a bucurat de rodul ei? Să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul să se bucure de ea. ⁷Este cineva care s-a logodit cu o femeie, dar nu s-a căsătorit cu ea? Să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și alt bărbat să se căsătorească cu ea.” ⁸Mai-marii oștirii să mai spună poporului: „Este cineva fricos și cu inima slabă? Să se întoarcă acasă, ca să nu se înmoaie inima fraților lui ca inima lui.” ⁹Când mai-marii oștirii vor termina de vorbit poporului, vor pune căpetenii de oști în fruntea lui.

¹⁰Când te vei apropia de o cetate ca să lupți împotriva ei, să-i oferi pacea. ¹¹Dacă îți va răspunde cu pace și îți va deschide porțile, tot poporul care se află în ea îți va fi supus la muncă silnică și îți va sluji. ¹²Dar dacă nu va primi pacea, ci va face război cu tine, s-o împresori. ¹³Când Tatăl tău ți-o va da în mâini, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți bărbații din ea. ¹⁴Dar femeile, copiii, vitele și tot ce va fi în cetate — toată prada ei — să le iei ca pradă pentru tine și să te bucuri de prada vrăjmașilor tăi, pe care ți-o dă Tatăl tău. ¹⁵Așa să faci cu toate cetățile care sunt foarte departe de tine și care nu fac parte dintre cetățile acestor neamuri. ¹⁶Dar în cetățile acestor popoare, pe care Tatăl tău ți le dă ca moștenire, să nu lași cu viață nimic care suflă. ¹⁷Ci să le nimicești cu desăvârșire — pe hetiți, amoriți, canaaniți, fereziți, heviți și iebusiți — așa cum ți-a poruncit Tatăl tău, ¹⁸ca să nu te învețe să faci toate urâciunile pe care le fac ei pentru dumnezeii lor și astfel să păcătuiești împotriva Tatălui tău.

¹⁹Când vei împresura o cetate multă vreme, luptând împotriva ei ca s-o cucerești, să nu-i distrugi pomii, ridicând securea împotriva lor. Poți să mănânci din ei, dar să nu-i tai. Căci pomii de pe câmp nu sunt oameni, ca să fie socotiți vrăjmașul tău. ²⁰Poți să tai numai pomii despre care știi că nu dau roade de mâncare, ca să ridici întărituri de asediu împotriva cetății care se războiește cu tine, până va cădea.