Deuteronomul 21

21 ¹Dacă în țara pe care Tatăl tău ți-o dă în stăpânire se găsește un om ucis, întins pe câmp, și nu se știe cine l-a omorât, ²atunci bătrânii și judecătorii tăi să iasă și să măsoare depărtarea până la cetățile din jurul trupului. ³Bătrânii cetății celei mai apropiate de trup să ia o junincă ce n-a fost niciodată pusă la muncă, ce n-a tras niciodată la jug, ⁴și bătrânii acelei cetăți să coboare juninca într-o vale cu apă curgătoare, care n-a fost nici arată, nici semănată, și acolo, în vale, să-i frângă gâtul. ⁵Preoții, fiii lui Levi, să se apropie, căci Tatăl tău i-a ales ca să-i slujească și să binecuvânteze în Numele Tatălui nostru; prin cuvântul lor se hotărăște orice neînțelegere și orice vătămare. ⁶Toți bătrânii acelei cetăți celei mai apropiate de trup să-și spele mâinile deasupra juncii căreia i s-a frânt gâtul în vale, ⁷și să declare: „Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta, nici ochii noștri nu l-au văzut. ⁸Fă ispășire, Tată, pentru poporul tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu lăsa să rămână sânge nevinovat în mijlocul poporului tău Israel. Atunci le va fi ispășit sângele.” ^a a v8 Ritualul juncii îngăduia cetății celei mai apropiate să-și declare în mod public nevinovăția și să caute ispășire înaintea lui Dumnezeu pentru o crimă nerezolvată din țară. ⁹Astfel vei îndepărta din mijlocul tău vina sângelui nevinovat, când vei face ce este drept în ochii Tatălui nostru.

O femeie captivă luată de soție

¹⁰Când vei porni la război împotriva vrăjmașilor tăi și Tatăl nostru ți-i va da în mâini și vei lua prizonieri, ¹¹și printre prizonieri vei vedea o femeie frumoasă, o vei dori și vei voi s-o iei de soție, ¹²atunci s-o aduci în casa ta, iar ea să-și radă capul și să-și taie unghiile. ¹³S-o pui să-și lepede hainele de prizonieră, să rămână în casa ta și să-și jelească tatăl și mama o lună întreagă. După aceea vei putea intra la ea ca bărbat, iar ea îți va deveni soție. ¹⁴Dacă nu o mai vrei, las-o să plece unde dorește. Să n-o vinzi pe argint, nici s-o tratezi ca pe o roabă, fiindcă ai umilit-o.

Moștenirea fiului întâi-născut

¹⁵Dacă un bărbat are două soții, una iubită și una neiubită, și amândouă îi nasc fii, dar întâiul-născut este al soției neiubite, ^b b v15 Aici „neiubită” înseamnă pur și simplu iubită mai puțin — soția care ocupă locul al doilea în dragoste, nu una disprețuită. ¹⁶când își lasă avutul fiilor prin moștenire, nu poate pune ca întâi-născut pe fiul soției iubite în locul fiului soției neiubite, adevăratul întâi-născut. ¹⁷Ci trebuie să recunoască drept întâi-născut pe fiul soției sale neiubite, dându-i o parte îndoită din tot ce are; căci el este cel dintâi rod al puterii lui — dreptul de întâi-născut este al lui.

Un fiu îndărătnic și răzvrătit

¹⁸Dacă un om are un fiu îndărătnic și răzvrătit, care nu ascultă de tatăl sau de mama lui și nu-i ascultă nici când îl pedepsesc, ¹⁹atunci tatăl și mama lui să-l apuce și să-l aducă la bătrânii de la poarta cetății lui, ²⁰și să spună bătrânilor cetății lui: „Acest fiu al nostru este îndărătnic și răzvrătit; nu ne ascultă — este mâncăcios și bețiv.” ²¹Toți oamenii cetății lui să-l ucidă cu pietre. Să scoți răul din mijlocul tău, și tot Israelul va auzi și se va teme.

Blestemat este oricine atârnat pe lemn

²²Dacă un om a săvârșit un păcat vrednic de moarte și este omorât, iar tu îl atârni pe lemn, ²³să nu-i lași trupul peste noapte pe lemn, ci să-l îngropi chiar în ziua aceea, căci oricine este atârnat pe lemn este sub blestemul Tatălui nostru. Să nu-ți spurci țara, țara pe care Tatăl tău ți-o dă de moștenire. ^c c v23 Pavel ne spune că Isus S-a făcut blestem pentru noi atârnând pe lemn, pentru ca binecuvântarea Tatălui să poată ajunge la toți — Galateni 3:13.