Deuteronomul 22

22 ¹Să nu vezi boul sau oaia fratelui tău rătăcind și să le treci cu vederea; neapărat să i le aduci înapoi fratelui tău. ²Dacă fratele tău nu este aproape sau nu-l cunoști, adu-o acasă la tine și ține-o până ți-o va cere, apoi dă-i-o înapoi. ³La fel să faci cu măgarul lui, la fel cu haina lui, la fel cu orice lucru pierdut de fratele tău și găsit de tine; nu ai voie să-l treci cu vederea. ⁴Să nu vezi măgarul sau boul fratelui tău căzut pe drum și să le treci cu vederea; neapărat să-l ajuți să-l ridice.

⁵Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, nici bărbatul haine femeiești, căci oricine face aceste lucruri este o urâciune pentru Tatăl tău.

⁶Dacă dai peste un cuib de pasăre pe drum, în vreun copac sau pe pământ, cu pui sau cu ouă, și mama stând peste pui sau peste ouă, să nu iei mama împreună cu puii. ⁷Să-i dai drumul mamei, dar puii să-i iei pentru tine, ca să-ți fie bine și să ai zile multe.

⁸Când îți zidești o casă nouă, să pui un parapet pe acoperiș, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă ar cădea cineva de pe el.

⁹Să nu-ți semeni via cu sămânță amestecată, altfel tot rodul — sămânța semănată și rodul viei — va fi pierdut. ¹⁰Să nu ari cu un bou și un măgar înjugați împreună. ¹¹Să nu porți o țesătură de lână și in țesute împreună.

¹²Să-ți pui ciucuri la cele patru colțuri ale mantalei cu care te înveli.

Cinstirea legământului căsătoriei

¹³Dacă un bărbat ia în căsătorie o femeie și, după ce s-a culcat cu ea, ajunge s-o urască, ¹⁴și o învinuiește de purtare rușinoasă, scoțându-i nume rău, zicând: „Am luat-o pe femeia aceasta, dar când m-am apropiat de ea nu am găsit la ea dovada fecioriei”, ¹⁵atunci tatăl și mama tinerei să ia și să aducă dovada fecioriei ei la bătrânii cetății, la poartă. ¹⁶Tatăl tinerei va spune bătrânilor: „Am dat-o pe fiica mea de soție acestui bărbat, dar el o urăște. ¹⁷Acum a învinuit-o de purtare rușinoasă, zicând: «Nu am găsit la fiica ta dovada fecioriei.» Dar iată dovada fecioriei fiicei mele.” Apoi să întindă pânza înaintea bătrânilor cetății. ¹⁸Atunci bătrânii cetății aceleia să-l ia pe bărbat și să-l pedepsească, ¹⁹și să-l amendeze cu argint cât câștigul pe aproape un an și să-l dea tatălui tinerei, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel. Ea să rămână soția lui; el nu are voie s-o lase cât va trăi.

²⁰Dar dacă învinuirea este adevărată și nu se găsește dovada fecioriei tinerei, ²¹s-o aducă pe tânără la intrarea casei tatălui ei, și bărbații cetății ei s-o ucidă cu pietre, pentru că a făcut o faptă rușinoasă în Israel, destrăbălându-se în casa tatălui ei. Să scoți răul din mijlocul tău.

²²Dacă un bărbat este găsit culcându-se cu soția altuia, amândoi să moară — bărbatul care s-a culcat cu ea și femeia. Să scoți răul din Israel. ²³Dacă o tânără fecioară este logodită cu un bărbat, și un alt bărbat o găsește în cetate și se culcă cu ea, ²⁴să-i aduci pe amândoi la poarta cetății aceleia și să-i ucizi cu pietre: pe tânără, pentru că nu a strigat după ajutor în cetate; pe bărbat, pentru că a necinstit-o pe soția aproapelui său. Să scoți răul din mijlocul tău. ²⁵Dar dacă bărbatul o găsește pe tânăra logodită la câmp, o înșfacă și se culcă cu ea, numai el să moară. ²⁶Tinerei să nu-i faci nimic; ea nu are niciun păcat vrednic de moarte. Cazul acesta este ca atunci când un om se năpustește asupra aproapelui său și îl ucide: ²⁷căci a găsit-o la câmp; tânăra logodită a strigat, dar nimeni nu a scăpat-o. ²⁸Dacă un bărbat găsește o tânără fecioară nelogodită, o înșfacă, se culcă cu ea și sunt descoperiți, ²⁹bărbatul care s-a culcat cu ea să dea tatălui tinerei argint cât câștigul pe aproape o jumătate de an; ea devine soția lui, pentru că a necinstit-o, și el nu are voie s-o lase toată viața lui. ³⁰Un bărbat să nu se însoare cu soția tatălui său; să nu necinstească patul conjugal al tatălui său.