Amos 5

5 ¹Ascultați cuvântul acesta pe care îl înalț ca o cântare de jale pentru voi, casă a lui Israel: ²A căzut și nu se va mai ridica fecioara Israel; zace părăsită pe pământul ei, și nimeni n-o ridică.

³Căci așa zice Stăpânul Tată: Cetatea care iese cu o mie va rămâne cu o sută, iar cea care iese cu o sută va rămâne cu zece — pentru casa lui Israel.

⁴Căci așa zice Tatăl nostru către casa lui Israel: Căutați-mă și veți trăi. ⁵Dar nu căutați Betelul, nu mergeți la Ghilgal, nu treceți la Beer-Șeba; căci Ghilgal va merge negreșit în robie, iar Betelul se va preface în nimic. ^a a v5 Însuși numele Ghilgal sună ca „dus de-a rostogolul în robie” — altarul în care poporul se încredea devine cuvântul pentru propria lui captivitate.

⁶Căutați-l pe Tatăl nostru și veți trăi, ca nu cumva să izbucnească precum focul peste casa lui Iosif; va mistui, și nu va fi nimeni să-l stingă pentru Betel. ⁷Voi, care prefaceți dreptatea în otravă amară și aruncați la pământ neprihănirea. ⁸El, care a făcut Cloșca cu Pui și Orionul, care preface bezna adâncă în dimineață și întunecă ziua până se face noapte, care cheamă apele mării și le varsă peste fața pământului — Tatăl nostru este numele lui. ⁹El dezlănțuie prăpădul asupra celui tare, și ruina se abate asupra cetățuii. ¹⁰Ei îl urăsc pe cel ce mustră la poartă și îl disprețuiesc pe cel ce spune adevărul. ^b b v10 „Poarta” era intrarea în cetate, unde se judecau pricinile și se împărțea dreptatea — echivalentul din vechime al unei case de judecată. ¹¹De aceea, pentru că îl călcați în picioare pe cel sărac și storceți de la el o dare de grâu, v-ați zidit case din piatră cioplită, dar nu veți locui în ele; ați sădit vii încântătoare, dar nu le veți bea vinul. ¹²Căci știu cât de multe sunt fărădelegile voastre și cât de mari păcatele voastre — voi, care îl asupriți pe cel neprihănit, luați mită și îl dați la o parte pe cel nevoiaș la poartă. ¹³De aceea cel chibzuit tace într-o astfel de vreme, căci este o vreme rea. ¹⁴Căutați binele, și nu răul, ca să trăiți; și astfel Tatăl oștirilor cerești va fi cu voi, așa cum ați pretins. ¹⁵Urâți răul și iubiți binele și statorniciți dreptatea la poartă; poate că Tatăl oștirilor cerești va avea îndurare de rămășița lui Iosif.

¹⁶De aceea așa zice Tatăl oștirilor cerești: În toate piețele va fi bocet; pe toate ulițele se va striga: „Vai! Vai!” Îl vor chema pe plugar la jale și pe cei iscusiți în cântări de jale la bocet. ¹⁷În toate viile va fi bocet, căci voi trece prin mijlocul tău, zice Tatăl nostru.

Ziua Tatălui nostru este întuneric

¹⁸Vai de voi, care tânjiți după ziua Tatălui nostru! De ce ați dori ziua Tatălui nostru? Ea este întuneric, nu lumină. ¹⁹Va fi ca atunci când un om fuge dinaintea unui leu și dă peste un urs, sau intră în casă și își reazemă mâna de perete, și-l mușcă un șarpe. ²⁰Oare nu va fi ziua Tatălui nostru întuneric, nu lumină — beznă deplină, fără nicio rază de lumină în ea?

²¹Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre; nu-mi găsesc nicio plăcere în adunările voastre solemne. ²²Chiar dacă îmi aduceți arderi-de-tot și darurile voastre de mâncare, nu le voi primi; iar la jertfele de pace din vitele voastre îngrășate nici nu mă voi uita. ²³Depărtează de la mine zgomotul cântecelor tale; nu voi asculta cântarea harpelor tale. ²⁴Ci dreptatea să curgă ca apele și neprihănirea ca un șuvoi necurmat. ²⁵Mi-ați adus voi jertfe și daruri în cei patruzeci de ani din pustie, casă a lui Israel? ²⁶L-ați ridicat pe Sikut, împăratul vostru, și pe Kiun, zeul vostru astral, chipurile pe care vi le-ați făcut. ^c c v26 Sikut și Kiun erau zei astrali asirieni și babilonieni; poporul purtase pe ascuns acești idoli chiar în timp ce pretindea că se închină adevăratului Dumnezeu. ²⁷De aceea vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Tatăl nostru — Tatăl oștirilor cerești este numele lui.