Vai de cei fără grijă și mulțumiți de sine
Vai de cei tolăniți pe paturi de fildeș, care mănâncă miei aleși, născocesc cântece și nu se tulbură de prăbușirea lui Iosif. Tihna lor este acuzația. Tatăl nostru a jurat pe Sine Însuși: vor merge în exil în fruntea coloanei, iar El ridică o națiune care să-i asuprească.
6 1Vai de cei fără grijă în Sion și de cei ce se simt în siguranță pe muntele Samariei — bărbații de seamă ai neamului celui dintâi, la care vine casa lui Israel! 2Treceți la Calne și priviți; de acolo mergeți la Hamat cea mare; apoi coborâți la Gat al filistenilor. Sunteți voi mai buni decât aceste împărății? Sau ținutul lor este mai mare decât al vostru? 3Voi îndepărtați ziua nenorocirii, dar apropiați o stăpânire a silniciei. 4Stau întinși pe paturi de fildeș și lenevesc pe divanele lor, mâncând miei din turmă și viței din staulul de îngrășat. 5Zdrăngănesc din harfă și, ca David, își născocesc instrumente muzicale. 6Beau vin din cupe mari și se ung cu cele mai alese uleiuri, dar nu se întristează de prăpădul lui Iosif. 7De aceea vor merge acum în robie, în fruntea celor robiți, iar petrecerea celor ce leneveau în tihnă va înceta.
8Tatăl Suveran a jurat pe sine însuși — aceasta este rostirea Tatălui oștirilor cerești: Mă scârbesc de mândria lui Iacov și urăsc palatele lui, și voi da pradă cetatea și tot ce se află în ea.
9Și dacă vor rămâne zece oameni într-o singură casă, vor muri și ei.
10Și când ruda unui om, cel ce arde trupurile, îl va ridica pentru a scoate oasele din casă și va striga către cel ce se află în odaia cea mai dinăuntru: „Mai este cineva cu tine?”, iar el va răspunde: „Nimeni”, atunci va zice: „Taci! Nu trebuie să pomenim Numele Tatălui nostru.”
11Căci iată, Tatăl nostru dă porunca, și casa cea mare va fi sfărâmată în bucăți, iar casa cea mică, în țăndări. 12Aleargă oare caii pe stâncă? Ară cineva marea cu boii? Dar voi ați prefăcut dreptatea în otravă și rodul neprihănirii în otravă amară. 13Voi, care vă bucurați de Lo-Debar și ziceți: „Oare nu prin puterea noastră am cucerit Carnaimul pentru noi înșine?” a a v13 Cele două cetăți cu a căror cucerire se laudă Israel poartă înțelesuri batjocoritoare: Lo-Debar sună ca „un lucru de nimic”, iar Carnaim înseamnă „coarne” — un simbol al puterii. Lauda lor trufașă nu înseamnă decât a se mândri cu nimicul.
14Dar iată — Eu ridic împotriva voastră un neam, casa lui Israel, zice Tatăl oștirilor cerești, și ei vă vor asupri de la Lebo-Hamat până la pârâul Arabei.
