2 Cronici 32

32 ¹După aceste lucruri și aceste fapte de credincioșie, Sanherib, împăratul Asiriei, a năvălit în Iuda, a împresurat cetățile ei întărite, cu gândul să le cucerească pentru sine. ²Când a văzut Ezechia că Sanherib venise, hotărât să poarte război împotriva Ierusalimului, ³s-a sfătuit cu căpeteniile și cu vitejii săi să astupe izvoarele din afara cetății, și ei l-au ajutat. ⁴S-a strâns mult popor și au astupat toate izvoarele și pârâul care curgea prin țară, zicând: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?”

⁵A muncit din greu ca să zidească din nou toate părțile dărâmate ale zidului, a ridicat turnuri pe el, a zidit alt zid pe dinafară, a întărit Milo cetății lui David și a făcut arme și scuturi din belșug. ^a a v5 Milo era un sistem de terasamente și de ziduri de sprijin construite în coasta dealului Cetății lui David. ⁶A pus căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piața de la poarta cetății și i-a îmbărbătat: ⁷„Fiți tari și viteji. Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de împăratul Asiriei și de toată mulțimea lui, căci cu noi sunt mai mulți decât cu el. ⁸Cu el este doar un braț de carne; cu noi este Tatăl nostru, ca să ne ajute și să poarte luptele noastre.” Poporul s-a bizuit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Sanherib Îl batjocorește pe Tatăl nostru

⁹După aceasta, pe când împresura Lachisul cu toate oștile sale, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la tot Iuda care era acolo, zicând: ¹⁰„Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: Pe ce vă bizuiți de stați împresurați în Ierusalim? ¹¹Oare nu vă înșală Ezechia, dându-vă pradă morții prin foamete și sete, când zice: «Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei»? ¹²Oare nu Ezechia a îndepărtat înălțimile și altarele Lui, spunând lui Iuda și Ierusalimului să se închine la un singur altar și să ardă jertfe pe el? ¹³Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor din celelalte țări? Au putut oare dumnezeii neamurilor lor să le izbăvească țările din mâna mea? ¹⁴Care dintre dumnezeii neamurilor nimicite de părinții mei a putut să-și scape poporul din mâna mea? Cum, dar, va putea Dumnezeul vostru să vă scape din mâna mea? ¹⁵Să nu vă înșele Ezechia și să nu vă amăgească astfel și nu-l credeți, căci niciun dumnezeu al vreunui neam sau al vreunei împărății n-a putut să-și izbăvească poporul din mâna mea sau din mâna părinților mei — cu atât mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!”

¹⁶Și slujitorii lui au mai vorbit și altele împotriva Tatălui nostru și împotriva slujitorului Său, Ezechia. ¹⁷Sanherib a scris și scrisori ca să-L batjocorească pe Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, vorbind împotriva Lui: „Dumnezeii neamurilor nu și-au scăpat popoarele din mâna mea; tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Și va scăpa poporul din mâna mea.” ¹⁸Au strigat cu glas tare, în limba lui Iuda, către poporul Ierusalimului care era pe zid, ca să-l înspăimânte și să-l îngrozească și să cucerească cetatea. ¹⁹Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omenești.

²⁰Atunci împăratul Ezechia și prorocul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat pentru aceasta și au strigat către cer. ²¹Și Tatăl nostru a trimis un înger care a nimicit pe fiecare viteaz, pe fiecare căpetenie și dregător din tabăra împăratului Asiriei. Sanherib s-a întors rușinat în țara lui, și, când a intrat în templul dumnezeului său, câțiva dintre fiii lui l-au ucis acolo cu sabia. ²²Astfel, Tatăl nostru l-a izbăvit pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți, și i-a ocrotit de jur împrejur. ²³Mulți au adus daruri Tatălui nostru la Ierusalim și lucruri de preț lui Ezechia, împăratul lui Iuda; după aceea, toate neamurile l-au prețuit foarte mult pe Ezechia.

Boala, mândria și prosperitatea lui Ezechia

²⁴În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. S-a rugat Tatălui nostru, care i-a răspuns și i-a dat un semn. ²⁵Dar Ezechia n-a răsplătit binele care i se făcuse, căci i s-a îngâmfat inima; de aceea a venit mânia asupra lui și asupra lui Iuda și a Ierusalimului. ²⁶Atunci Ezechia s-a smerit pentru îngâmfarea inimii sale, el și locuitorii Ierusalimului, și mânia Tatălui nostru n-a venit peste ei în zilele lui Ezechia.

²⁷Ezechia a avut multă bogăție și multă slavă. Și-a făcut cămări pentru argint, aur, pietre scumpe, mirodenii, scuturi și alte lucruri de preț, ²⁸hambare pentru rodul de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru turme. ²⁹Și-a zidit cetăți și a dobândit turme și cirezi numeroase, căci Tatăl nostru îi dăduse bogății foarte mari. ³⁰Ezechia a astupat izvorul de sus al Ghihonului și a adus apa în jos, pe partea de apus a cetății lui David. A izbutit în tot ce a făcut. ³¹Când căpeteniile Babilonului au trimis soli la el ca să întrebe despre semnul care se întâmplase în țară, Tatăl nostru l-a lăsat în voia lui, ca să-l încerce și să cunoască tot ce era în inima lui.

³²Celelalte fapte ale lui Ezechia și faptele lui de credincioșie sunt scrise în vedenia prorocului Isaia, fiul lui Amoț, în Cartea împăraților lui Iuda și ai lui Israel. ³³Ezechia a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cel mai de sus dintre mormintele fiilor lui David. La moartea lui, tot Iuda și locuitorii Ierusalimului l-au cinstit. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.