2 Cronici 13

13 ¹În al optsprezecelea an al domniei regelui Ieroboam, Abia a ajuns rege al lui Iuda. ²A domnit trei ani la Ierusalim; mama lui se numea Micaia, fiica lui Uriel din Ghibea. Între Abia și Ieroboam a izbucnit război. ³Abia a intrat în luptă cu o armată de 400.000 de războinici aleși, viteji în luptă; Ieroboam s-a așezat în linie de bătaie împotriva lui cu 800.000 de războinici aleși, viteji.

⁴Abia s-a urcat pe muntele Țemaraim, în ținutul muntos al lui Efraim, și a zis: „Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul! ⁵Oare nu știți că Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, i-a dat lui David și fiilor lui tronul lui Israel pentru totdeauna, printr-un legământ de sare? ^a a v5 Un legământ de sare era o înțelegere solemnă și permanentă; sarea păstra alimentele și simboliza un angajament durabil și de nezdruncinat. ⁶Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a ridicat și s-a răzvrătit împotriva stăpânului său. ⁷În jurul lui s-au strâns niște oameni de nimic, care l-au sfidat pe Roboam, fiul lui Solomon, tânăr și fricos, care nu le-a putut ține piept.

⁸Iar acum credeți că puteți ține piept Împărăției Tatălui nostru, aflată în mâinile fiilor lui David, fiindcă sunteți o mulțime mare și aveți cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam i-a făcut ca să vă fie dumnezei. ⁹Oare nu i-ați alungat pe preoții Tatălui nostru, pe fiii lui Aaron, și pe leviți, și nu v-ați făcut preoți ca celelalte neamuri? Oricine vine cu un vițel și cu șapte berbeci poate ajunge preot al unor lucruri care nu sunt dumnezei.

¹⁰Dar Tatăl nostru este al nostru și nu l-am părăsit. Preoții care îi slujesc sunt fiii lui Aaron, iar leviții sunt la lucrul lor. ¹¹În fiecare dimineață și seară ei ard Tatălui nostru arderi-de-tot și tămâie mirositoare; pun pâinile în șiruri pe masa de aur curat și îngrijesc sfeșnicul de aur, care se aprinde în fiecare seară. Noi ținem porunca Tatălui nostru, dar voi l-ați părăsit. ¹²Iată, Tatăl nostru este cu noi, în fruntea noastră, iar preoții lui au trâmbițe ca să sune alarma împotriva voastră. Israeliților, nu luptați împotriva Tatălui nostru, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți birui!”

¹³Ieroboam trimisese oameni la pândă de jur împrejur, ca să vină din spatele lor; oștile lui erau în fața lui Iuda, iar cei de la pândă, în spatele lor. ¹⁴Cei din Iuda s-au întors și au văzut că lupta era și în față, și în spate; au strigat către Tatăl nostru, iar preoții au sunat din trâmbițe. ¹⁵Oamenii lui Iuda au scos strigăt de luptă și, în timp ce strigau, Tatăl nostru i-a lovit pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda. ¹⁶Fiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, iar Tatăl nostru i-a dat în mâinile lui Iuda. ¹⁷Abia și oastea lui le-au dat o lovitură grea; 500.000 de bărbați aleși din Israel au căzut morți. ¹⁸Astfel, Israel a fost umilit atunci, iar Iuda a biruit, pentru că s-a sprijinit pe Tatăl nostru, Dumnezeul părinților lor. ¹⁹Abia l-a urmărit pe Ieroboam și i-a luat cetăți: Betelul cu satele dimprejur, Ieșana cu satele dimprejur și Efronul cu satele dimprejur.

²⁰Ieroboam nu și-a mai recăpătat puterea în timpul vieții lui Abia; Tatăl nostru l-a lovit și a murit. ²¹Dar Abia a ajuns puternic. A luat paisprezece soții și a avut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice. ²²Celelalte fapte ale lui Abia, purtarea și cuvintele lui, sunt scrise în istorisirea prorocului Ido.