Luptă pentru mine, Tatăl meu
Al lui David.
Atacat de oameni pentru care odinioară postise și purtase haine de jale când erau bolnavi, David Îi cere Tatălui său să ia El Însuși scutul și sulița. Rana este trădarea: bunătatea lui a fost răsplătită cu batjocură în clipa în care s-a poticnit.
35 1Ceartă-te, Tatăl meu, cu cei ce se ceartă cu mine; luptă-te împotriva celor ce se luptă împotriva mea.
2Ia scutul și pavăza și ridică-te să mă ajuți. 3Scoate sulița și lancea împotriva prigonitorilor mei; spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta.”
4Să fie rușinați și necinstiți cei ce caută să-mi ia viața; să fie întorși înapoi și umiliți cei ce-mi plănuiesc răul. 5Să fie ca pleava înaintea vântului, iar îngerul Tatălui nostru să-i gonească. 6Calea lor să fie întunecoasă și alunecoasă, iar îngerul Tatălui nostru să-i urmărească.
7Căci fără pricină și-au ascuns mreaja pentru mine; fără pricină au săpat o groapă pentru viața mea. 8Să vină peste el prăpădul pe neașteptate; să-l prindă mreaja pe care a ascuns-o; chiar în prăpădul acela să cadă.
9Atunci sufletul meu se va bucura în Tatăl meu; se va veseli în mântuirea lui. 10Toate oasele mele vor zice: „Tatăl meu, cine este ca tine, izbăvind pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și nevoiaș de cel ce-l jefuiește?”
11Se ridică martori răuvoitori; mă întreabă de lucruri pe care nu le cunosc. 12Îmi întorc rău pentru bine; sufletul meu rămâne pustiit. 13Dar eu, când erau bolnavi, purtam haine de jale; mă smeream cu post, iar rugăciunea mea se întorcea mereu în inima mea. a a v13 „Rugăciunea mea se întorcea mereu în inima mea” are un înțeles nesigur; s-ar putea să însemne că rugăciunile lui David erau sincere, dar au rămas fără răspuns. 14Umblam ca și cum aș fi jelit un prieten sau un frate; mă plecam de jale, ca unul care își plânge mama. 15Dar când m-am poticnit, ei s-au bucurat și s-au strâns laolaltă; năvălitori pe care nu-i cunoșteam s-au adunat împotriva mea, sfâșiindu-mă fără încetare. 16Ca niște batjocoritori nelegiuiți la un ospăț, scrâșneau din dinți împotriva mea.
17Stăpâne, Tatăl meu, până când vei sta privind? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, singura mea viață din mijlocul leilor. 18Îți voi mulțumi în adunarea cea mare; în mijlocul unei mari mulțimi te voi lăuda. 19Să nu se bucure de mine vrăjmașii mei mincinoși, nici cei ce mă urăsc fără pricină să nu clipească din ochi. b b v19 Isus a aplicat acest cuvânt la Sine însuși — cei care L-au urât „fără pricină” — ca ura pe care I-a arătat-o lumea pe drumul spre cruce (Ioan 15:25). 20Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc planuri viclene împotriva celor liniștiți din țară. 21Își deschid larg gura împotriva mea; zic: „Aha! Aha! Ochii noștri au văzut!”
22Tu ai văzut, Tatăl meu; nu tăcea! Stăpâne, Tatăl meu, nu te depărta de mine! 23Trezește-te și deșteaptă-te pentru dreptatea mea, pentru pricina mea, Stăpâne, Tatăl meu! 24Fă-mi dreptate, Tatăl meu, după neprihănirea ta, și nu-i lăsa să se bucure de mine. 25Să nu zică în inima lor: „Aha, tocmai ce ne-am dorit!” Să nu zică: „L-am înghițit!”
26Să fie rușinați și umiliți împreună cei ce se bucură de nenorocirea mea; să fie îmbrăcați cu rușine și ocară cei ce se înalță împotriva mea. 27Cei ce se desfată în dreptatea mea să strige de bucurie și să se veselească; să zică întotdeauna: „Mare este Tatăl nostru, care se bucură de bunăstarea slujitorului său!”
28Atunci limba mea va vesti neprihănirea ta, lauda ta toată ziua.
