Psalmii 109

109 ¹O, Tată al laudei mele, nu tăcea, ²căci guri rele și înșelătoare s-au deschis împotriva mea; vorbesc împotriva mea cu limbi mincinoase. ³Cu vorbe de ură mă înconjoară și mă atacă fără pricină. ⁴În schimbul dragostei mele mă învinuiesc, dar eu mă rog. ⁵Îmi întorc rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.

⁶Pune un om rău împotriva lui; să stea un pârâș la dreapta lui. ⁷Când va fi judecat, să iasă vinovat; rugăciunea lui să se facă păcat. ⁸Puține să-i fie zilele; slujba lui s-o ia altul. ^a a v8 Petru a aplicat acest verset lui Iuda Iscarioteanul, când apostolii l-au ales pe Matia ca să-l înlocuiască — Faptele Apostolilor 1:20. ⁹Copiii lui să rămână orfani și soția lui, văduvă. ¹⁰Copiii lui să rătăcească și să cerșească, alungați din casele lor dărâmate. ¹¹Creditorul să pună mâna pe tot ce are; străinii să-i jefuiască rodul muncii lui. ¹²Să nu fie nimeni care să-i arate bunătate, nici cineva care să aibă milă de copiii lui orfani. ¹³Urmașii lui să fie nimiciți; numele lor să fie șters în neamul următor. ¹⁴Vina părinților lui să fie amintită înaintea Tatălui nostru și păcatul mamei lui să nu fie șters. ¹⁵Păcatele lor să fie necurmat înaintea Tatălui nostru, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ.

¹⁶Căci nu și-a adus aminte să arate bunătate, ci i-a urmărit pe cei săraci și nevoiași și cu inima zdrobită, ca să-i dea morții. ¹⁷A iubit blestemul; să se întoarcă asupra lui. Nu și-a găsit plăcerea în binecuvântare; să stea departe de el. ¹⁸S-a îmbrăcat cu blestemul ca și cu o haină; să-i pătrundă în trup ca apa și ca untdelemnul în oasele lui. ¹⁹Să-i fie ca o haină cu care se învelește, ca un brâu cu care se încinge necurmat. ²⁰Aceasta să fie răsplata pârâșilor mei din partea Tatălui nostru, a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.

²¹Dar tu, o, Stăpâne Tată, arată-mi bunătate de dragul numelui tău; fiindcă dragostea ta de legământ este bună, izbăvește-mă. ²²Căci sunt sărac și nevoiaș și inima îmi este rănită înăuntrul meu. ²³Mă sting ca o umbră spre seară; sunt scuturat ca o lăcustă. ²⁴Genunchii mi s-au slăbit de post; trupul mi s-a sfrijit și a slăbit. ²⁵Am ajuns de batjocură pentru pârâșii mei; când mă văd, dau din cap.

²⁶Ajută-mă, o, Tatăl meu; mântuiește-mă după dragostea ta de legământ. ²⁷Să știe că aceasta este mâna ta, că tu, Tatăl meu, ai făcut-o. ²⁸Ei să blesteme, dar tu vei binecuvânta. Când se vor ridica, vor fi dați de rușine, dar robul tău se va bucura. ²⁹Pârâșii mei să fie îmbrăcați cu ocară; să se învelească în rușinea lor ca într-o mantie.

³⁰Cu gura mea voi aduce mari mulțumiri Tatălui nostru; în mijlocul mulțimii îl voi lăuda. ³¹Căci el stă la dreapta celui nevoiaș, ca să-l mântuiască de cei ce îi osândesc sufletul.