2 Samuel 21

21 ¹În zilele lui David a fost o foamete trei ani la rând, an după an; de aceea David a întrebat pe Tatăl nostru despre aceasta. Și Tatăl nostru a zis: „Este o vină de sânge asupra lui Saul și asupra casei lui, pentru că i-a omorât pe gabaoniți.”

²Atunci regele i-a chemat pe gabaoniți și le-a vorbit. (Gabaoniții nu erau israeliți, ci o rămășiță a amoriților; Israel le jurase că îi va cruța, dar Saul, plin de râvnă pentru Israel și Iuda, căutase să-i omoare.) ³David i-a întrebat pe gabaoniți: „Ce pot să fac pentru voi? Cum pot să fac ispășire, ca să binecuvântați poporul Tatălui nostru?”

⁴Gabaoniții au zis: „Nu este vorba de argint sau aur între noi și Saul sau casa lui și nu avem dreptul să omorâm pe cineva în Israel.” David a zis: „Orice veți spune, voi face pentru voi.”

⁵Ei i-au zis regelui: „Omul care ne-a nimicit și a uneltit să ne distrugă, ca să nu ne mai rămână niciun loc nicăieri în tot ținutul lui Israel, ⁶să ne fie dați șapte bărbați dintre urmașii lui și îi vom spânzura înaintea Domnului la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Regele a zis: „Vi-i voi da.”

⁷Dar regele l-a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, din cauza jurământului făcut înaintea Tatălui nostru între David și Ionatan, fiul lui Saul. ⁸Dar regele i-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aiia, i-a născut lui Saul, împreună cu cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i-a născut lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola. ⁹I-a dat pe mâna gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte înaintea Tatălui nostru; cei șapte au căzut împreună. Au fost omorâți în primele zile ale secerișului, când începea secerișul orzului.

¹⁰Atunci Rițpa, fiica lui Aiia, a luat un sac și l-a întins pe stâncă, de la începutul secerișului până când a căzut ploaie peste trupuri; ziua ținea păsările departe de ele, iar noaptea fiarele sălbatice. ^a a v10 Sacul era o pânză aspră și întunecată, purtată ca semn văzut al jalei și al durerii. ¹¹Când i s-a spus lui David ce făcuse Rițpa, fiica lui Aiia, țiitoarea lui Saul, ¹²s-a dus la oamenii din Iabeș-Galaad și a luat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan, pe care aceștia le luaseră în taină din piața Bet-Șanului, unde le atârnaseră filistenii în ziua când l-au omorât pe Saul la Ghilboa. ¹³A adus de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și au strâns oasele celor spânzurați. ¹⁴Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan la Țela, în Beniamin, în mormântul tatălui său Chiș, și au făcut tot ce poruncise regele. După aceea, Tatăl nostru a ascultat rugăciunile pentru țară.

Războinicii lui David înving uriașii filisteni

¹⁵A fost din nou război între filisteni și Israel. David a coborât cu slujitorii săi ca să se lupte cu filistenii și a obosit. ¹⁶Ișbi-Benob, un urmaș al lui Rafa, al cărui vârf de suliță de bronz cântărea vreo trei kilograme și jumătate și care purta o sabie nouă, era gata să-l doboare pe David. ^b b v16 Rafa a fost strămoșul unui neam de războinici neobișnuit de mari — uriașii care luptau printre filisteni. ¹⁷Dar Abișai, fiul Țeruiei, i-a venit în ajutor lui David, l-a doborât pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au jurat: „Să nu mai ieși niciodată cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israel.”

¹⁸Mai târziu a fost un alt război cu filistenii la Gob. Sibecai Hușatitul l-a doborât pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. ¹⁹A fost un alt război cu filistenii la Gob, unde Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, l-a omorât pe Goliat Ghititul, a cărui coadă de suliță era ca sulul unui țesător. ²⁰A izbucnit din nou război la Gat, unde era un om uriaș care avea câte șase degete la fiecare mână și câte șase degete la fiecare picior — douăzeci și patru în total; și el se trăgea din Rafa. ²¹Și când a batjocorit pe Israel, Ionatan, fiul lui Șimei, fratele lui David, l-a doborât. ²²Aceștia patru se trăgeau din Rafa, în Gat, și au căzut de mâna lui David și a slujitorilor săi.