2 Samuel 22

22 ¹David I-a spus Tatălui nostru cuvintele acestei cântări, când Tatăl nostru l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. ²El a zis: Tatăl meu este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu. ³Tatăl meu, stânca mea, în care mă adăpostesc, scutul meu și puterea mântuirii mele, întăritura mea și scăparea mea, mântuitorul meu — Tu mă izbăvești de silnicie. ⁴Îl chem pe Tatăl meu, care este vrednic de laudă, și sunt mântuit de vrăjmașii mei. ⁵Căci valurile morții m-au cuprins; șuvoaiele nimicirii m-au înspăimântat. ⁶Funiile mormântului m-au încolăcit; lațurile morții mi-au ieșit înainte. ⁷În strâmtorarea mea L-am chemat pe Tatăl meu; am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. Din templul Său a auzit glasul meu, și strigătul meu a ajuns la urechile Sale. ⁸Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul; temeliile cerurilor s-au clătinat și s-au zguduit, pentru că El se mâniase. ⁹Fum se înălța din nările Sale, și foc mistuitor ieșea din gura Sa; cărbuni aprinși scăpărau din El. ¹⁰A plecat cerurile și S-a coborât, cu nori negri sub picioarele Sale. ¹¹S-a suit pe un heruvim și a zburat; a plutit pe aripile vântului. ¹²A făcut din întuneric cortul Său de jur împrejur — norii grei de ploaie ai văzduhului. ¹³Din strălucirea dinaintea Lui scăpărau cărbuni de foc. ¹⁴Tatăl meu a tunat din cer; Cel Preaînalt Și-a înălțat glasul. ¹⁵A aruncat săgețile Sale și i-a risipit pe vrăjmași, a trimis fulgere și i-a pus pe fugă. ¹⁶Albiile mării s-au ivit, temeliile lumii s-au descoperit la mustrarea Tatălui meu, la suflarea răsuflării nărilor Sale. ¹⁷Din înălțime Și-a întins mâna și m-a apucat; m-a scos din ape adânci. ¹⁸M-a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de potrivnicii mei care erau prea tari pentru mine. ¹⁹M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar Tatăl meu a fost sprijinul meu. ²⁰M-a scos la loc larg; m-a izbăvit, pentru că Își găsea plăcerea în mine. ²¹Tatăl meu S-a purtat cu mine după neprihănirea mea; după curăția mâinilor mele m-a răsplătit. ²²Căci am păzit căile Tatălui meu și nu m-am depărtat în chip nelegiuit de Dumnezeul meu. ²³Toate judecățile Lui îmi stau înainte; nu m-am abătut de la rânduielile Sale. ²⁴Am fost fără prihană înaintea Lui și m-am ferit de nelegiuirea mea. ²⁵De aceea Tatăl meu m-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi. ²⁶Cu cel credincios Te arăți credincios; cu cel fără prihană Te arăți fără prihană. ²⁷Cu cel curat Te arăți curat, dar cu cel stricat Te arăți ager. ²⁸Tu mântuiești poporul necăjit, dar ochii Tăi sunt asupra celor trufași, ca să-i cobori. ²⁹Căci Tu ești candela mea, Tatăl meu; El preface întunericul meu în lumină. ³⁰Cu Tine pot să năvălesc asupra unei oștiri; cu Tatăl meu pot să sar peste un zid. ³¹Cât despre Tatăl meu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul Tatălui meu este fără cusur. El este un scut pentru toți cei ce își găsesc adăpost în El. ³²Căci cine este Dumnezeu afară de Tatăl nostru? Și cine este stâncă în afară de Tatăl nostru? ³³Tatăl meu este scăparea mea cea tare; El îmi desăvârșește calea. ³⁴Îmi face picioarele ca ale cerbului și mă așază în siguranță pe înălțimi. ³⁵Îmi deprinde mâinile la luptă, așa încât brațele mele să încordeze un arc de aramă. ³⁶Mi-ai dat scutul mântuirii Tale, și blândețea Ta m-a făcut mare. ³⁷Îmi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu mi se clatine gleznele. ³⁸I-am urmărit pe vrăjmașii mei și i-am nimicit; nu m-am întors până nu i-am sfârșit. ³⁹I-am mistuit și i-am zdrobit, așa că n-au mai putut să se ridice; au căzut sub picioarele mele. ⁴⁰M-ai încins cu putere pentru luptă; i-ai plecat sub mine pe potrivnicii mei. ⁴¹I-ai făcut pe vrăjmașii mei să dea dosul în fugă, și i-am nimicit pe cei ce mă urau. ⁴²S-au uitat, dar nu era nimeni să-i scape — chiar către Tatăl meu, dar El nu le-a răspuns. ⁴³I-am pisat mărunt ca pulberea pământului; i-am zdrobit și i-am călcat în picioare ca noroiul de pe ulițe. ⁴⁴M-ai izbăvit din certurile poporului meu; m-ai păstrat drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi slujește acum. ⁴⁵Străinii se pleacă înaintea mea; cum aud de mine, mă ascultă. ⁴⁶Străinii își pierd curajul; vin tremurând din întăriturile lor. ⁴⁷Tatăl meu este viu! Binecuvântată fie Stânca mea! Înălțat să fie Tatăl meu, Stânca mântuirii mele! ⁴⁸Tatăl meu este Cel ce îmi face dreptate și îmi supune popoarele. ⁴⁹El mă scoate din mijlocul vrăjmașilor mei. Tu m-ai înălțat deasupra potrivnicilor mei; m-ai scăpat de omul asupritor. ⁵⁰De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Tată; voi cânta laude Numelui Tău. ⁵¹El dă mari izbânzi împăratului Său și arată dragoste de legământ unsului Său, lui David și seminței lui în veac.