Mângâiați prin venirea lui Tit
Tit ajunge în Macedonia cu vești, iar frica lui Pavel se risipește. Scrisoarea lui dureroasă îi întristase și aproape regretase că a trimis-o, dar întristarea i-a întors. Întristarea pe care o vrea Tatăl nostru duce la o pocăință pe care nimeni n-o regretă. Le spune deschis că are din nou încredere în ei.
7 1Așadar, preaiubiților, fiindcă avem aceste făgăduințe, să ne curățim de orice întinăciune a trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Tatăl nostru.
2Faceți-ne loc în inimile voastre. N-am nedreptățit pe nimeni, n-am stricat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni. 3Nu spun aceasta ca să vă condamn. Am spus mai înainte: sunteți în inimile noastre, ca să murim și să trăim împreună. 4Am mare încredere în voi, mă mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere, sunt copleșit de bucurie în tot necazul nostru.
5Chiar și când am ajuns în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă — necăjiți din toate părțile: lupte de afară, temeri înăuntru. 6Dar Tatăl nostru, care îi mângâie pe cei întristați, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. 7Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea pe care a primit-o din pricina voastră — ne-a istorisit despre dorul vostru, despre întristarea voastră, despre râvna voastră pentru mine — așa că m-am bucurat și mai mult.
8Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu-mi pare rău — deși mi-a părut rău, căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat, fie și pentru puțină vreme. 9Acum mă bucur — nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Ați fost întristați după voia Tatălui nostru, așa că n-ați suferit nicio pagubă din partea noastră. 10Căci întristarea după voia Tatălui nostru aduce pocăința spre mântuire, de care nu ne pare rău; dar întristarea lumii aduce moartea. 11Iată ce a lucrat în voi această întristare după voia Tatălui nostru: sârguință, dorință de a vă dezvinovăți, indignare, teamă, dor, râvnă, hotărâre pentru dreptate! În toate v-ați dovedit nevinovați în această privință. 12Chiar dacă v-am scris, n-am făcut-o din pricina celui ce a făcut rău, nici din pricina celui nedreptățit, ci pentru ca sinceritatea voastră față de noi să vă fie vădită înaintea Tatălui nostru. 13De aceea am fost mângâiați. Pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat încă și mai mult de bucuria lui Tit, fiindcă duhul lui a fost înviorat de voi toți. 14Cu orice m-am lăudat față de el cu privire la voi, nu m-am făcut de rușine. Ci, după cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot așa și lauda noastră înaintea lui Tit s-a dovedit adevărată. 15Și inima lui pentru voi este încă și mai mare, când își aduce aminte cum ați ascultat voi toți, primindu-l cu frică și cutremur. 16Mă bucur că în toate pot avea deplină încredere în voi.
