1 Timotei 5

5 ¹Nu-l mustra cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe cei mai tineri ca pe niște frați, ²pe femeile în vârstă ca pe niște mame, iar pe cele tinere ca pe niște surori, în toată curăția.

³Cinstește-le pe văduvele care sunt cu adevărat văduve. ⁴Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, aceștia să învețe mai întâi să-și arate evlavia față de propria familie și să le răsplătească părinților, căci lucrul acesta Îi este plăcut Tatălui nostru. ⁵Văduva cu adevărat văduvă, rămasă singură, și-a pus nădejdea în Tatăl nostru și stăruie zi și noapte în cereri și rugăciuni. ⁶Dar văduva care trăiește în desfătări este moartă, deși trăiește. ⁷Dă și aceste porunci, ca să fie mai presus de orice învinuire. ⁸Dacă cineva nu poartă de grijă alor săi, mai ales celor din casa lui, acela s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.

⁹O văduvă să fie trecută pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani și a fost credincioasă unui singur soț, ¹⁰fiind cunoscută pentru faptele ei bune: dacă și-a crescut copiii, a primit străini, a spălat picioarele sfinților, a ajutat pe cei în suferință și s-a dedicat oricărei fapte bune.

¹¹Dar pe văduvele tinere nu le primi pe listă; căci, atunci când dorințele lor le despart de Hristos, ele vor să se mărite, ¹²și astfel își atrag osânda, pentru că și-au călcat cea dintâi făgăduință. ^a a v12 „Cea dintâi făgăduință” se referă la angajamentul pe care l-au luat de a-L sluji pe Hristos și biserica atunci când au fost trecute pe lista văduvelor. ¹³În același timp, ele se învață să stea fără lucru, umblând din casă în casă; și nu numai fără lucru, ci și bârfitoare și iscoditoare, vorbind ce n-ar trebui. ¹⁴De aceea vreau ca văduvele tinere să se mărite, să nască copii, să-și îngrijească gospodăria și să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară. ¹⁵Căci unele s-au și abătut ca să-l urmeze pe Satana. ¹⁶Dacă vreo femeie credincioasă are văduve printre rudele ei, să le ajute ea și să nu fie împovărată biserica, pentru ca aceasta să le poată ajuta pe văduvele cu adevărat văduve.

¹⁷Prezbiterii care conduc bine sunt vrednici de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc în propovăduire și învățătură. ¹⁸Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului care treieră” și „Lucrătorul este vrednic de plata lui”.

¹⁹Să nu primești nicio învinuire împotriva unui prezbiter decât pe baza mărturiei a doi sau trei martori. ²⁰Pe cei ce stăruie în păcat mustră-i de față cu toți, ca și ceilalți să aibă teamă.

²¹Te îndemn cu tot dinadinsul, înaintea Tatălui nostru, a lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste îndrumări fără prejudecăți și să nu faci nimic din părtinire. ²²Să nu-ți pui mâinile în grabă peste nimeni și să nu te faci părtaș la păcatele altora; păstrează-te curat.

²³Nu mai bea numai apă, ci ia și puțin vin, din pricina stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.

²⁴Păcatele unor oameni sunt vădite și merg înainte la judecată; ale altora însă vin pe urmă. ²⁵Tot așa, și faptele bune sunt vădite; iar cele ce nu sunt nu pot rămâne ascunse.