Apocalipsa 18

18 ¹După aceasta am văzut un alt înger care cobora din cer, având mare autoritate; și pământul s-a luminat de slava lui. ²El a strigat cu glas puternic: „A căzut, a căzut marele Babilon! A ajuns o locuință a demonilor, un adăpost al oricărui duh necurat, un adăpost al oricărei păsări necurate, un adăpost al oricărei fiare necurate și urâte. ³Căci toate neamurile au băut din vinul patimii desfrânării ei; împărații pământului au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit din puterea luxului ei.”

⁴Apoi am auzit un alt glas din cer, care zicea: „Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din urgiile ei;

⁵căci păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, și Tatăl nostru și-a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶Răsplătiți-i cum a răsplătit și ea, și întoarceți-i îndoit după faptele ei; în paharul în care a amestecat, amestecați-i o măsură îndoită. ⁷Pe cât s-a slăvit pe sine și a trăit în lux, pe atât dați-i chin și jale; căci în inima ei zice: «Șed pe tron ca o împărăteasă; nu sunt văduvă și niciodată nu voi vedea jalea.» ⁸De aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei — moarte și jale și foamete — și va fi arsă în foc; căci puternic este Tatăl nostru, care a judecat-o.”

⁹Împărații pământului, care au desfrânat și au trăit în lux împreună cu ea, o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. ¹⁰Stând departe, de frica chinului ei, vor zice: „Vai, vai, cetate mare, Babilon, cetate puternică! Într-un singur ceas a venit judecata ta.” ¹¹Negustorii pământului o plâng și o jelesc, căci nimeni nu le mai cumpără marfa. ¹²marfă de aur, argint, pietre scumpe, perle, in subțire, purpură, mătase, stacojiu; tot felul de lemn înmiresmat, tot felul de obiecte de fildeș, lemn scump, bronz, fier, marmură. ¹³scorțișoară, mirodenii, miresme, smirnă, tămâie, vin, untdelemn, făină aleasă, grâu, vite, oi, cai, trăsuri și trupuri și suflete de oameni.

¹⁴„Roadele coapte pe care le poftea sufletul tău s-au dus de la tine; toate bogățiile și strălucirea ta s-au pierdut și nu se vor mai găsi niciodată.” ¹⁵Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând și jelind, ¹⁶și vor zice: „Vai, vai de cetatea cea mare, care era îmbrăcată în in subțire, purpură și stacojiu și era împodobită cu aur, pietre scumpe și perle! Într-un singur ceas a fost nimicită atâta bogăție.” ¹⁷Și orice cârmaci de corabie, oricine călătorește pe mare, marinarii și toți cei care își câștigă traiul de pe mare au stat departe, ¹⁸și, văzând fumul arderii ei, au strigat: „Care cetate a fost vreodată ca cetatea cea mare?” ¹⁹Și-au aruncat țărână pe cap și au strigat, plângând și jelind: „Vai, vai de cetatea cea mare, în care toți cei ce aveau corăbii pe mare s-au îmbogățit din bogăția ei! Într-un singur ceas a fost nimicită.” ²⁰Bucură-te de ea, cerule, și voi, sfinților, apostolilor și profeților! Căci Tatăl nostru a judecat pricina voastră împotriva ei.

²¹Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră de moară mare, și a aruncat-o în mare, zicând: „Așa va fi aruncat cu putere Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit niciodată. ²²Sunetul harpiștilor și al muzicanților, al cântăreților din flaut și din trâmbiță nu se va mai auzi niciodată în tine. Niciun meșter de vreun meșteșug nu se va mai găsi niciodată în tine. Zgomotul morii nu se va mai auzi niciodată în tine. ²³Lumina candelei nu va mai lumina niciodată în tine. Glasul mirelui și al miresei nu se va mai auzi niciodată în tine. Căci negustorii tăi erau cei mari ai pământului și toate neamurile au fost înșelate prin vrăjitoria ta. ²⁴Și în ea s-a găsit sângele profeților și al sfinților și al tuturor celor înjunghiați pe pământ.”